Cercetarea sufletului pentru Sf. Cununie

Suntem un popor creştin, iar cununia religioasă face parte din tainele care ne însoţesc viaţa. Din păcate, mulţi tineri din zilele noastre nu mai ţin cont de principiile care sunt necesare spre a fi respectate dacă îşi doresc întemeierea unei familii. Preotul Octavian Moşin, parohul Bisericii „Întâmpinarea Domnului” din Chişinău vine cu sfaturi despre cum viitorii miri trebuie să îngrijească de sufletele lor atunci când vor să se cunune în faţa Lui Dumnezeu.

Părinte, înainte de a trece la pasul Cununiei, tinerii ar trebui mai întâi să se mărturisească. De ce e așa de important acest lucru?

Prin Taina Cununiei se formează o nouă celulă a Bisericii, o „bisericuţă de acasă”, care ar fi bine să fie zidită pe aceleaşi principii ca Biserica lui Hristos. Înainte de a primi Cununia tinerii urmează a fi ajutaţi să primească destoinic această măreaţă Taină. Or, omul fiind supus păcatelor, îşi îndreaptă viaţa prin pocăinţă. De aceea, tinerii sunt îndemnaţi să vină la mărturisire, înainte de acest examen şi etapă nouă a vieţii.

Mult mai importantă, în primul rând, este pregătirea tinerilor către acest pas. Sunt binevenite lecţiile de catehizare cu viitorii soţi, mai ales în cazul celor care sunt departe de credinţă. Apoi spovedania descoperă starea sufletească a tinerilor, dacă nu au impedimente la căsătorie şi duhovnicul îi poate îndruma.

Viitorii miri sunt obligați să se spovedească unuia și aceluiași preot?

Ar fi de dorit, deoarece preotul este asemenea unui medic de familie. În discuţie cu toţi membrii familiei slujitorul are o imagine de ansamblu şi poate fi mai de folos nu doar unui membru, dar întregii familii. Între familie şi duhovnic se stabileşte o legătură de rugăciune a unuia pentru altul.

Din păcate, mulți dintre ei cad în păcatul desfrânării până la săvârșirea Sfintei Cununii. Ce canoane are Biserica noastră pentru îndreptarea acestuia?

Curvia sau desfrâul se înscrie în rândul păcatelor mari, fiind inclus chiar în cele 10 porunci dumnezeieşti: „Să nu fii desfrânat!”. Poruncă ce din păcate este călcată de unii tineri ce vin în faţa altarului pentru a primi Cununia.

Unii sunt conştienţi de acest păcat, alţii nu. O nouă tendinţă, observată în rândul tinerilor de astăzi, este că aceştia vin la spovedanie de mânuţă, nefiind căsătoriţi, iar când se spovedesc rămân cumva „nemulţumiţi”, „deranjaţi” sau „ofensaţi” când le spui că săvârşesc un grav păcat, numit desfrâu. Aceştia cred că e păcat doar să-ţi înşeli partenerul.

Astfel, în funcţie de starea sufletească şi cât de conştienţi sunt cei care se spovedesc de acest păcat se administrează şi un canon corespunzător.

Dacă am urma buchia canoanelor, acest păcat ar necesita o perioadă de pocăinţă şi de îndepărtare de la Împărtăşanie de cel puţin pentru şapte ani.

Cum decide preotul canonul pentru cei doi tineri?

Important este nu doar să dăm canoane, ci să urmeze îndreptarea vieţii. Canoanele nu sunt pedepse, dar remedii duhovniceşti. Aşa că aici se ţine cont de credinţa celui care se pocăieşte, ţine şi de preotul care spovedeşte, dar nu se uită nici de mila Domnului.

Ce se întâmplă cu mirii care nu s-au mărturisit, dar totuși s-au cununat?

Unii neglijează spovedania, pentru alţii Cununia e un simplu ceremonial. Biserica este în drept să nu oficieze astfel de căsătorii, dacă cei care solicită Cununia nu întrunesc condiţiile necesare oficierii acestei Taine.

De ce pune un asemenea accent major Biserica pe păstrarea fecioriei până la cununia religioasă?

Pentru că viaţa necesită curăţie şi binecuvântare. Scriptura ne spune că nimic spurcat nu va intra în Împărăţia cerească. Or, apropierea între bărbat şi femeie e ceva sfânt, e renunţarea la sine, e dăruire, presupune angajamente. E bine să fie aceste două permisiuni sau binecuvântări în viaţa tinerilor: cea a părinţilor şi a Domnului. Apoi, abstinenţa este jertfa tinerilor, care se gătesc de alte jertfe în viaţa de familie.

Interviu realizat pentru revista „Mireasa&Mirele”, ianuarie 2015