Chip de călugăr – părintele arhimandrit Felix Dubneac

Pe Părintele Felix Dubneac l-am cunoscut din scrierile sale imediat după 1989. Aveam să-l cunosc fizic în 1997, la Vatra, cu prilejul hirotoniei mele întru preot. Prima liturghie ca preot am săvârsit-o la Mânăstirea “Adormirea Maicii Domnului“ din Rives Junction, Michigan având co-slujitori pe părintele meu trupesc Preotul Anton Frunză şi pe Prea Cuviosul Părinte Arhimandrit Felix Dubneac, în vreme ce Părintele Arhimandrit Roman Braga a asistat în altar. Îmi răsună şi acum în minte îndemnurile pline de blândete ale Părintelui Felix: “Aşa Părinte, să slujesti calm, gândeşte-te că fiecare Liturghie e prima pe care o săvârseşti, să nu intervină rutina…“

Aveam să-l reîntâlnesc pe Părintele Felix doi ani mai târziu, odată cu mutarea familiei mele în Michigan. Acelaşi Părinte sfătos, răbdător, parcă neschimbat. Totuşi era o schimbare: nu mai putea sluji de unul singur Slujba Liturghiei.

În cele câteva prilejuri în care am slujit la Mânăstire, aveam să-l găsesc însă de fiecare dată înainte de începerea slujbei, la priveghere şi rugăciune în altar. Am aflat mai apoi (deşi părintele rareori vorbeşte despre aceasta) că făcuse parte din celebrul grup “Rugul aprins“ de la mânăstirea Antim, alături de alţi mari duhovnici şi dascăli de teologie ortodoxă românească. Pentru crima de a se fi rugat şi de a fi participat într-o mişcare de înnoire spirituală, a petrecut şase ani în închisorile comuniste. După aproape douăzeci de ani în care a slujit ca Secretar Eparhial în Arhiepiscopia Română Ortodoxă pentru America şi Canada, s-a regăsit cu unul dintre tovarăsii săi de la “Rugul aprins“ şi din temniţele comuniste, Părintele Roman Braga, la Mânăstirea “Adormirea Maicii Domnului“ unde s-a retras din anul 1994. Părintele Arhimandrit s-a remarcat şi ca iconograf. Multe biserici din Statele Unite şi Canada sunt pictate de Prea Cuvioşia Sa. Poate cea mai de seamă realizare a sa în domeniul picturii rămâne Marea Frescă a Istoriei României în Camera Română de la Wayne State University din Detroit (1978). În ultimul an a înfrumuseţat cu picturile sale biserica Mânăstirii “Înălţarea Domnului“ din Detroit. Deşi aflat la vârsta patriarhilor, Părintele Felix a fost binecuvântat de Dumnezeu cu o gândire pătrunzătoare care nu i-a slăbit în ciuda trecerii anilor; mai mereu are câte un articol pentru „Solia”.

L-am descoperit însă pe călugărul Felix Dubneac, în urmă cu doi ani pe vremea când lucram ca secretar la Cancelaria Episcopiei. Părintele Arhimandrit adresase o scrisoare Înalt Prea Sfintiţului prin care cerea lămurirea situaţiei transferului său din cealaltă Arhiepiscopie Română. Solicita aceasta după o aşteptare de şase ani de zile!, nu pentru că nu l-ar fi interesat, ci pentru ca n-a vrut să-l tulbure pe Vlădicul cu situaţia sa…

Înalt Prea Sfinţitul Arhiepiscop Nathaniel a afirmat atunci că rareori i-a fost dat să vadă o asemenea pildă de răbdare. Puţini ştiu că părintele Arhimandrit Felix este unul dintre donatorii de seamă ai Episcopiei noastre. E suficient însă să răsfoieşti paginile Soliei pentru a vedea numele Părintelui Felix în rândurile celor care-şi dovedesc dragostea faţă de aproapele prin fapte. Din puţinul pensiei sale de călugăr pune deoparte pentru lucrarea caritabilă. Am rămas surprins când casierul Parohiei “Buna Vestire“ din Grand Rapids, mi-a spus că unul dintre cei mai importanţi donatori cu ocazia punerii pietrei de temelie la biserica pe care o păstoresc este Părintele Felix Dubneac.

Recent, în chiar Sâmbăta Congresului, de sărbătoarea Sf. Apostoli Petru si Pavel, Părintele Arhimandrit Felix Dubneac a împlinit venerabila vârstă de 90 de ani¹. Si pentru că un asemenea popas aniversar nu se întâmplă în fiecare zi, a fost onorat de către întreg plenul Congresului care i-a cântat “Multi ani trăiască!“ . Atunci când fraţii clerici şi-au exprimat uimirea pentru longevitatea Părinţilor Arhimandriţi Felix Dubneac şi Roman Braga, părintele Roman a răspuns cu umoru-i caracteristic: “ne dă Dumnezeu înapoi anii pe care i-am petrecut dincolo….“ , referindu-se la anii petrecuti în temnitele comuniste.

Şi e suficient să vezi cum îi caută oamenii pe Părinţi Felix şi Roman pentru a se spovedi, pentru a realiza că te afli în prezenţa a doi dintre marii duhovnici români.

Răbdarea, bunătatea, generozitatea, ascultarea, înfrânarea, sărăcia, viaţa de rugăciune şi de privaţiuni alcătuiesc chipul unui călugăr. Acesta este chipul Părintelui Arhimandrit Felix Dubneac.

(Pr. Anton Frunză – Revista “Solia”, August 2002)

1. Părintele Felix Dubneac a trecut la cele veșnice în anul 2008, la venerabila vârstă de 96 de ani.