Cine nu iubeşte pe fratele nu iubeşte nici pe Dumnezeu

Cu trupul zac pe pământ dar duhul meu se avântă să vadă pe Domnul în slavă. Deşi am păcătuit mult, Domnul mi-a dat să-L cunosc prin Duhul Sfânt şi sufletul meu Îl cunoaşte şi ştie cât de nemăsurat de milostiv este şi ce bucurie este în El.

Până n-a cunoscut harul dumnezeiesc, sufletul se teme de moarte. Se teme şi de Dumnezeu, pentru că nu ştie cât de smerit, de blând şi de milostiv este. Şi nimeni nu poate înţelege iubirea lui Hristos, dacă n-a gustat harul Duhului Sfânt.

Fraţii mei preaiubiţi pentru Domnul, Domnul Cel Milostiv Însuşi e martor pentru sufletul meu că scriu adevărul. Să ştiţi aceasta fraţilor, şi nimeni să nu se amăgească: cine nu iubeşte pe fratele nu iubeşte nici pe Dumnezeu. Scriptura vorbeşte precis despre aceasta (I Ioan 4, 20-21), iar noi trebuie să împlinim întocmai acest cuvânt şi atunci vei vedea tu însuţi în sufletul tău mila Domnului care înrobeşte sufletul tău, pentru că dulce este harul Domnului.

Flăcăul îşi caută o mireasă şi fata îşi caută un mire. Aceasta e viaţa pământească, binecuvântată de Dumnezeu.

Dar pentru sufletul pe care şi l-a ales Domnul şi căruia acesta i-a dat să guste dulceaţa iubirii lui Dumnezeu, viaţa pământească nu stă pe acelaşi plan cu iubirea lui Dumnezeu, ci se îngrijeşte numai de Dumnezeu şi nu se alipeşte de nimic pământesc. Şi dacă se apropie de el gânduri pământeşti, el nu se desfată în ele, pentru că nu poate iubi cele pământeşti, ci năzuieşte cu toată dorirea sa spre cele cereşti.

Din Sfântul Siluan Athonitul, Între iadul deznădejdii și iadul smereniei, Editura Deisis, 2001