„Cine-și face semnul Crucii trebuie să fie pregătit să poarte Crucea”. Liturghie arhierească în Duminica după Înălțarea Sfintei Cruci la Mănăstirea Curchi

„Intrând în Biserică, leapădă mintea ta şi vei deveni înţelept cu adevărat; leapădă lucrarea voii tale şi vei începe să lucrezi cu adevărat; leapădă-te de tine însuţi şi vei deveni cu adevărat propriul stăpân. Ah, de-ar pricepe lumea înţelepciunea asta!” (Sfantul Teofan Zăvorâtul)

În Duminica după Înălțarea Sfintei Cruci, Preasfințitul Siluan, Episcop de Orhei, Vicar Mitropolitan, împreună cu un sobor de preoți și diaconi, a oficiat sfânta și Dumnezeiasca Liturghie la Mănăstirea Curchi.

Cuvântul Evangheliei din această Duminică ne pune înainte un mesaj deosebit de important pentru modul în care trebuie să asumăm viața în Hristos: „Oricine voieşte să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie. Căci cine va voi să-şi scape viața, o va pierde, iar cine îşi va pierde viața sa pentru Mine şi pentru Evanghelie, acela o va mântui.” (Mc. 8, 34-35)

Sfântul Cezar de Arles, tâlcuind acest fragment evanghelic, menționaeză:  „Când Domnul ne spune în Evanghelie că oricine vrea să-I urmeze, să se lepede de sine, această cerință pare dură, putând crede că ne impune o povară. Dar porunca nu este o povară atunci când este dată de cel care te și ajută să o împlinești. În ce loc îl urmăm pe Iisus, dacă nu acolo unde El a fost deja? Știm că a înviat și că S-a înălțat la ceruri; așadar, acolo trebuie să-L urmăm. Nu este nici un motiv de disperare; singuri, nu putem face nimic, dar avem promisiunea lui Hristos… Cine pretinde că rămâne în Hristos trebuie să meargă așa cum a mers El”.

„Cine-și face semnul Crucii trebuie să fie pregătit să poarte Crucea”, ne îndeamnă și părintele Arsenie Boca. Crucea este provocarea cea mai mare a vocaţiei noastre umane, ne aduce dinaintea ochilor mereu Învierea Domnului, care este început învierii noastre.

Prin suferinţa Sa, Mântuitorul a adus o nouă perspectivă Crucii: suferinţă, dar nu spre moarte, ci spre viaţă; popas spre bucuria învierii. Puţina suferinţă a Crucii, ne scapă de veşnicia morţii. De aceea, Hristos aştepta cu dor Crucea, iar mucenicii căutau şi se bucurau de chinuri, ştiind că „pătimirile de acum nu sunt vrednice de mărirea care ni se va descoperi” (Romani 9, 18).

Dacă ne lepădăm de noi înșine, dacă ne luăm crucea și urmăm lui Hristos se poate împlini în fiecare dintre noi cuvântul Evangheliei din această Duminică: „Adevărat grăiesc vouă că sunt unii din cei ce stau aici care nu vor gusta moartea, până ce nu vor vedea Împărăţia lui Dumnezeu venind întru putere” (Mc 9, 1).