Claudiu Bălan: Nimic nu există decât prin Dumnezeu

Tradiţional în fiecare zi de miercuri, cu începere de la ora 18.00, la biserica „Întâmpinarea Domnului „din cadrul USM, zeci de tineri se adună la serile duhovnicești, organizate de Asociația Studenților Creștin-Ortodocși din Republica Moldova.

La 14 martie pentru o discuţie ziditoare de suflet cu tinerii a fost invitat Claudiu Bălan preşedintele Asociaţiei ”Ortodoxia Tinerilor” din oraşul Galaţi, România. Temele abordate au fost: Fecioria. Relaţiile intime înainte de căsătorie. Contracepţia.

La începutul discuţiei invitatul a remarcat că aceste subiecte nu sunt fragmentate, ci au o legătură strânsă între ele. Acesta a adus argumente din Sfânta Scriptură bazate pe scrierile Sfinţilor Părinţi, despre cum Creatorul a suflat viaţă într-o bucată de pământ modelându-l în chip minunat într-un trup omenesc.

Iniţial a fost citat Sfântul Grigorie Teologul, care menţionează următoarele: ”Acea suflare pe care a dat-o Dumnezeu este parte din Duhul Sfânt fiind o parte din Dumnezeire”- Prin urmare viaţa este de la Dumnezeu, pe care Dumnezeu o dă omului. Nimic nu există decât prin Dumnezeu.

Nimic nu are viaţă decât de la Dumnezeu. Toată suflarea de viață din această creaţie, de pe pământ, din univers, de la toate aspectele de la micro până la macro cosmos este susţinută de către Harul Duhului Sfânt. Dacă Duhul  cel de viaţă dătător ar decide să nu mai susţină viaţa, atunci noi am dispărea efectiv, am intra în nefiiinţă.

Dumnezeu nu numai că a creat viaţa, şi toate cele înconjurătoare ci doreşte ca noi să fim ca el, adică Îndumnezeiţi.  Noi cu toţii trăim prin Dumnezeu astfel Tatăl nostru cel ceresc fiind  mereu cu noi, în fiecare clipă din viaţa noastră.   Dumnezeu este nelimitat în putere, neajuns, nevăzut, şi necuprins cu mintea omenească.

Toată vietatea şi suflarea de pe faţa pământului trăieşte doar prin dragostea şi purtarea de grijă a celui Prea Înalt. Fiind  ocupat cu grijile vieţii omul uită cu desăvârşire să-şi pună o simplă întrebare: Cum îl răsplătesc eu pe Dumnezeu pentru această suflare de viaţă? Sau măcar cine sunt eu în faţa lui Dumnezeu? Din pricina păcatului şi a neascultării, dar şi pentru că devenise incapabil să-şi controleze propriile acţiuni din pricina multor fărădelegi.

În Sfânta Scriptură este specificat momentul când lui Dumnezeu îi părea rău că l-a zidit pe om. El nu dorea să-l piardă pe om, ci să curme păcatul care pusese stăpânire pe ființa umană.

De asemenea în cadrul discuţiei au fost abordate scrierile Marelui Apostol Pavel care numeşte trupul ca fiind „Templul Duhului Sfânt” unde Dumnezeu doreşte cu orice chip să se sălăşluiască în inima noastră.  În zilele noastre apar tot mai multe patimi vătămătoare de trup şi suflet menite să ne ducă la pierzanie întreaga noastră fiinţă.

Unul din fenomenele fruntaşe în această listă este şi pornografia, în mrejele căreia sunt ademeniţi tot mai mulţi tineri. De aici încep toate problemele: sarcinile nedorite, beţia, avorturile şi chiar contracepţia. Dumnezeu nu ne-a înzestrat cu trup pentru a păcătui asemenea dobitoacelor, ci pentru a fi de aceiaşi fiinţă cu el.

Această temă este foarte importantă mai ales pentru perioada în care ne aflăm, să fugim de toate patimile păgubitoare de trup şi  ucigătoare de suflet, să ne întoarcem inimile către Dumnezeu prin pocăinţă sinceră. Cel mai bun remediu în acest sens este Biserica, care este comparată de către Sfinţii Părinţi ca fiind „Raiul pe pământ” astfel fericit este cel ce îi calcă pragul cât mai des.

Dorin Hadîrcă, student, anul III, Jurnalism