Contracepţia – metodele abortive de contracepţie

În momentul concepţiei, care trebuie înţeleasă ca începutul sarcinii, celula bărbatului penetrează celula femeii în trompa uterină. Într-un scurt timp, se formează embrionul, care se fixează în ţesutul uterin. Substanţele abortive pot ataca această formă de viaţă încă din primele momente ce urmează după concepţie.

Există dispozitive sau medicamente care împiedică fiinţa nou-concepută să se fixeze în ţesutul uterin. În asemenea cazuri, ea este expulzată din uter, printr-un avort spontan. Toate substanţele sau dispozitivele contraceptive, care au efectul de provocare a avortului, trebuie incluse în categoria celor abortive.

Metodele abortive de contracepţie

Din categoria metodelor contraceptive abortive  fac parte:

– pilulele „de a doua zi” (contracepţia de urgenţă);

– dispozitivele intrauterine;

– contraceptivele injectabile;

– implanturile subdremice;

– pilulele cu progesteron şi estrogen sau doar progesteron, aşa-numitele anticoncepţionale hormonale orale.

Contraceţia de urgenţă. Sub această denumire sunt cunoscute contraceptivele care se folosesc în maxim 72 de ore (3 zile) de la actul sexual neprotejat. Substanţele pe care le conţin aceste pilule îşi fac efectul după fertilizare, împiedicând implantarea ovarului în uter. Contracepţia de urgenţă, cu toate efectele pe care le presupune, include şi dispozitivul intrauterin (DIU).

Pilulele „de a doua zi” pot fi utilizate până la a treia zi după actul sexual. În ţările occidentale ele au fost disponibile începând cu anii 90. Substanţele hormonale, prezente în acestea, au efecte abortive. Ele previn sau întârzie ovulaţia, îngroaşă mucusul cervixului, încetinesc timpul de tranzit al ovulului, prin alterarea mişcărilor trompelor uterine sau prin efectuarea endometrului.  Toate aceste moduri împiedică şi implantarea, fapt pentru care trebuie incluse în categoria metodelor abortive.

Contraceptivele de urgenţă comportă multe riscuri pentru sănătatea femeii, neasigurând nici protecţia împotriva bolilor cu transmisiune sexuală.

Dispozitivele intrauterine. Cel mai cunoscut dispozitiv intrauterin (DIU), denumit şi sterilet, constă dintr-un corp mic, flexibil din aramă. El se întroduce în cavitatea uterină, unde poate rămâne între 3 şi 10 ani.

Corpul de aramă în mediul uterului, emite, în fiecare zi între 5 şi 75 mg de cupru ionic, doză care este suficientă pentru a preveni implantarea. Din 1986 a început să fie folosit un nou produs, DIU Progestasert, sterilet a cărui acţiune se bazează pe o doză de 18 mg de progesteron. Această substanţă, emisă zilnic, fie împiedică fecundarea ovulelor, fie blochează nidaţia.

În 1990, un ginecolog englez, Peter Diggory, într-o scrisoare publicată în ziarul The Independent, a arătat că aşa cum se întâmplă cu pilula care elimenă numai progesteron, şi pilula „de a doua zi” şi DIU previn implantarea pre-embrionului.

Pilulele contraceptive orale. Contracepţia hormonală orală, la care apelează peste 60 de milioane de femei, reprezintă metoda cea mai folosită din grupa contraceptivelor hormonale. Atât pilulele cu progesteron, cât şi pilulele cu progesteron şi estrogen împiedică ovulaţia, subţiază endometrul, făcându-l impropriu pentru nudaţie, sau blochează drumul spermatozoizilor. Toate aceste efecte, în cele mai multe cazuri, provoacă avorturi imature.  Se estimează că 40 % din femeile care folosesc pilule cu progesteron au cel puţin o ovulaţie pe an, însă numai 5-10% dintre acestea rămân însărcinate.

Implanturile subdermice, de tip Norplant, îşi produc efectele contraceptive, pornind de la reacţia levonargestrelului, un progestativ, pe care îl produce constant, timp îndelungat, aproape 5 ani. Metoda a devenit specifică „ţărilor în curs de dezvolatre”. „Beţişoarele” care sunt de fapt capsule cu progestativ, presupun multe riscuri. Ele sunt greu de îndepăratat şi produc efecte colaterale, ce constau în dificultăţi de vedere, dureri de cap şi vomă. Levonorgestrelul previne concepţia, prin inhibarea ovulaţiei şi prin îngroşarea muscusului cervical. Are şi un caracter incontestabil abortiv, pentru că substanţa activă produsă subţiază endodermul, ceea ce duce la inhibarea implantării. Ovulaţia are loc în aproximativ 41 % din cazuri, iar sarcina are o rată de 3,5%.

Injecţile pentru controlul naşterilor.  Metoda constă în introducerea pe cale injectabilă, de substanţe progestative. Un produs de această gamă, foarte mult folosit în lume , este Depo-Provera. Substaţa sa activă subţiază învelişul interior al uterului, inhibând implantarea embrionului. Cercetările făcute pe piaţa americană asupra efectului acestui produs au scos la iveală caracterul lui cancerogen. În ultimii ani, au fost date publicităţii mai multe studii cu privire la rolul Depo-provera în producerea cancerului de sân, fapt ce nu a împiedicat răspândirea sa. Peste 100 de ţări îl acceptă, cu toate riscurile acestui produs.

Vaccinurile acţionează asupra sistemului imunitar al femeii, astfel încât sperma, oul sau embrionii au reacţie imună. Altele afectează partea embrionului din care mai târziu se formează placenta, ceea ce face ca implantarea să eşueze.

De multe ori informaţiile despre produsele de contracepţie, sunt oferite fără a se prezenta consecinţele. Reprezentaţii Ministerului Sănătăţii şi Familiei din România consideră „că multe românce au idei preconcepute, conform cărora ar exista efecte secundare ale metodelor de contracepţie hormonală, precum creşterea în greutate, pilozitatea excesivă a feţei sau chiar favorizarea unor anumite forme de cancer.”

Pr. Victor Curcă