Copiii – grația sublimă a lui Dumnezeu

Chipul copiilor exprimă prin intermediul celor mai rafinate linii şi trăsături nobleţea, această calitate tainică şi străină de firea tuturor celorlalte fiinţe care, întreţesută cu harurile penelului prin excelenţă de artist al dumnezeiescului Artizan, cu ajutorul căruia a fost măiestrită fiecare trăsătură, fiecare linie a întregului chip, ne zugrăveşte mai degrabă un înger venit aici spre a înnobila creaţia decât o vietate menită să trăiască asemenea celorlalte şi să se supună aceleiaşi sorţi.

Pe chipul acesta se oglindeşte mai degrabă nemurirea decât moartea, mai degrabă spiritul decât materia. E cu putinţă ca această cunună a celor create, plăsmuită cu atâta graţie sublimă, să fi fost zidită pentru a avea parte de soarta fiinţelor necuvântătoare? Încât să nu-şi cunoască dumnezeiescul Creator?

Ca să-şi ignore bunătatea aparte, menită sieşi, care ni se descoperă cu atâta strălucire? Ca să nu-I mulţumească Acestuia pentru darurile Sale cele bogate şi să nu-L slăvească pentru înălţimea cinstirii, pentru bunăvoinţa Lui deosebită şi pentru nemărginita Lui bunătate faţă de sine? Ca să nu-L caute şi să-L regăsească cu proprii săi ochi în creaţia de El zidită? Ca să nu-I dorească frumuseţea şi să cheme în ajutor atotputernicia Sa dumnezeiască? Niciodată! Niciodată! E cu neputinţă!

Tăgăduirea tuturor acestora va însemna tăgăduirea înţelepciunii şi a priceperii lui Dumnezeu; va însemna tăgăduirea bunătăţii Lui şi a acestor trăsături dumnezeieşti care se văd atât de minunat în felul cum a fost modelată întreaga creaţie şi mai ales omul.

Sfântul Nectarie al Eghinei, Un portret al omului, traducere de protopresbiter dr. Gabriel Mândrilă, Ed. Sophia / Metafraze, Bucureşti, 2015, p. 16-17