Cu adevărat fericit este cel ce nădăjduiește în Domnul!

Ce frumos, ce plăcut şi ce plin de har este chipul celui ce nădăjduieşte la Dumnezeu Mântuitorul, la Domnul îndurărilor, la Domnul milei, la Dumnezeu cel bun şi iubitor de oameni!

Cu adevărat fericit este omul ce nădăjduieşte la Domnul! Domnul îi este ajutor şi nu se va mai teme de ce îi pot face oamenii. Nădăjduieşte întru Domnul şi face toate câte sunt bune şi drepte. Toată nădejdea sa este la El şi Lui I se mărturiseşte cu toată inima. Domnul este lauda sa şi Dumnezeul său şi pe El Îl cheamă noapte şi zi. Gura lui minunată înalţă laudă Lui Dumnezeu, iar buzele lui mai dulci decât mierea sunt deschise pentru a-L cânta. Limba lui cea plină de har se mişcă pentru a-L slăvi. Inima lui este întotdeauna gata a-L chema pe Domnul, iar cugetul lui este gata să se ridice la El. Sufletul lui s-a lipit de Domnul iar dreapta Lui Dumnezeu este asupra sa. Întru Domnul sufletul lui va fi lăudat. Va cere şi va primi de la Dumnezeu împlinirea cererilor inimii sale. Cere şi i se dă, bate şi i se deschid uşile milei.

Cel ce nădăjduieşte la Domnul odihneşte pe apa veşnicei odihne. Domnul îi dăruieşte lui milele Sale cele bogate. Dreapta Domnului îi îndreaptă paşii săi şi degetul Lui îl călăuzeşte pe cărările Sale.

Cel ce nădăjduieşte la Domnul niciodată nu greşeşte! Nădejdea lui este plină de nemurire. Domnul este aşteptarea sa şi dorinţa nestinsă a inimii sale. Pentru El îi suspină inima ziua întreagă. ,,Doamne nu zăbovi, scoală, grăbeşte, vino şi izbăveşte din nevoi sufletul meu, scoate din temniţă sufletul meu! Mă voi mărturisi Ţie, Doamne, cu toată inima mea şi în numele Tău voi rosti cuvintele gurii mele.’’

Cel ce nădăjduieşte la Domnul Îl binecuvintează pe cel Înalt, izbăvitorul său, şi Îi sfinţeşte sfânt numele Său. Nădăjduieşte a vedea slava Domnului. Doreşte cu aprindere a vedea chipul Domnului şi din adâncul inimii strigă către El: ,,Doamne când voi ajunge şi mă voi înfăţişa dinaintea feţei Tale?’’

Cel ce nădăjduieşte la Domnul se bucură de pacea cea mai adâncă. Liniştea domneşte în inima lui şi netulburarea îi împărăţeşte în suflet. Domnul este ajutorul lui, de cine se va spăimânta? De se va ridica împotriva lui oştire, nu se va înfricoşa, fiindcă nădăjduieşte la Domnul. Dacă-l vor alunga cei vicleni, nu se va teme, fiindcă Domnul îi va sta alături. Nu în arcul său, nici în tolba cu săgeţi se va încrede şi nu în sabia sa îşi va pune mântuirea, ci în Domnul Dumnezeul Său cel puternic, Care singur îl poate scăpa din mâna vrăşmaşilor, din capcana păcătosului şi din furtună. S-a încrezut în dreapta Domnului şi în Braţul Său înalt şi Domnul l-a mântuit.

Cel ce nădăjduieşte la Domnul străbate liniştit şi fără griji drumul vieţii. Lucreaza fără încetare binele şi cele ce sunt bineplăcute şi desăvârşite, iar Dumnezeu îi binecuvintează lucrările. Sădeşte cu binecuvântare şi primeşte roadele bogate ale trudei lui. Se încrede în Domnul şi nu va fi doborât de ispitele ce-l înconjoară. Încercat fiind, nu deznădăjduieşte, ci, nădăjduieşte că Dumnezeu va găsi o cale ca să-l scoată de la strâmtoare. În duhul credinţei aşteaptă să se împlinească nădejdea dreptăţii.

Cel ce nădăjduieşte la Domnul nu aşteaptă averi, nici putere, ci se încrede în tihnă în ajutorul Lui.

Cel ce nădăjduieşte la Domnul plin de credinţă şi de iubire pentru Dumnezeu, se încrede în buna Lui judecată şi se înfăţişează cu îndrăznire de fiu dinaintea Tatălui ceresc, Îl cheamă şi-L roagă ca împărăţia cerului să vie pe pământ şi voia Lui să se facă precum în cer aşa şi pe pământ.

Cel ce nădăjduieşte la Domnul, dăruit cu totul Lui îşi înalţă inima spre Însuşi Bunul şi Veşnicul Dumnezeu, de la Care cere binele desăvârşit şi viaţa veşnică în împărăţia cerurilor, iar Dumnezeu îi ascultă cererea.

Fericit este omul ce nădăjduieşte la Domnul!

Sursa: ,,Sfântul Nectarie din Eghina Făcătorul de minuni’’ – Monahul Teoclit Dionisiatul