Cu numele Fiului meu şi cu numele meu vei învinge

Un oarecare călugăr, a avut o vedenie în timp ce se ruga şi i-au apărut o mulţime de demoni. Semănau cu nişte soldaţi şi îl atacau cu multă furie ca să-l nimicească.

Acela, speriat, a alergat să se adăpostească în biserică. Când intră în biserică o vede pe Prea Sfânta Fecioară şi pe Domnul în icoanele lor, ca şi cum prinseseră viaţă. Chipul Domnului avea o frumuseţe de nedescris şi strălucea mai puternic decât soarele. De aceea călugărul nu a mai putut privi spre El. S-a închinat şi I-a sărutat mâna dreaptă cu teamă şi bucurie. Apoi s-a apropiat de icoana Maicii Domnului. S-a închinat, i-a sărutat preacurata mână şi a îndrăznit să-i preavească chipul; în braţele ei sfinte stătea Dumnezeiescul Prunc. Şi era aşa de potrivită această grupare dumnezeiască, precum frumuseţea şi mireasma la un trandafir.

Sfânta Fecioară îl privea pe călugăr cu atâta blândeţe, încât acela a avut curajul şi a întrebat-o:

– Prea Sfânta mea Fecioară! Binevoitoarea mea Fecioară şi Maică a Dumnezeului Meu! Cum să scap de aceşti demoni care mă urmăresc?

Şi Maica Domnului, salvarea tuturor „celor ce nu au îndoieli” i-a răspuns:

-Cu numele Fiului meu şi cu numele meu vei învinge şi îi vei nimici pe demoni.

Călugărul a făcut o plecăciune adâncă, a ieşit din biserică şi a strigat din toată inima:

-Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul! Preacurată pururea fecioară, bucură-te!

Imediat demonii neputincioşi au dispărut din faţa lui.

Din Apariţii şi minuni ale Maicii Domnului, Ed. Bunăvestire, Bacău, 2002, p.108-109