Cum am înșelat o vrăjitoare „foarte puternică”

Există un soi de business în Republica Moldova care se dezvoltă nestingherit și aduce profit indiferent de situația economică a țării.

Judecând după anunțurile de pe site-urile de profil, în Chișinău sunt mai multe clarvăzătoare decât instalatori pricepuți. TIMPUL a hotărât să le pună „harul” la încercare apelând la una dintre ele.

Pe site-ul „Makler”, doamna Ana se prezintă drept o ghicitoare „foarte puternică”. Femeia poate reaprinde amorul, vindeca alcoolismul și câte altele. Bref, încheagă apele. Efectul vrăjilor – „garantat sută la sută”.

Dacă o suni pentru „programare”, de la început îți spune să mergi la ea și cu zece ouă și un teanc de batiste. Fotografia persoanei vizate (de cele mai multe ori, se subînțelege ursitul sau ursita) și taxa de 150 de lei sunt, de asemenea, elemente foarte importante.

La ora stabilită, doamna Ana ne întâmpină la poartă, asigurându-ne că uriașul câine negru ce-i străjuiește casa nu ne va sugruma. Dulăul ne adulmecă, într-adevăr, în mod civilizat, fără să-și înfigă colții, semn că este obișnuit cu afluența clienților la casa doamnei Ana.

Oamenii mai mint, dar unii exagerează

Apoi pășim pe tărâmul „magiei” – o cameră plină de icoane mari, nevoite să asiste tăcut la ritualurile de magie. Povestea pe care i-o spunem este una clasică: un cuplu aflat la muncă în Italia riscă să se despartă. Misiunea vrăjitoarei este să o ajute pe Rodica să-și mențină familia întemeiată cu Pavel.
Doamna Ana ne ascultă păsul. Schițează și puțină compasiune și afirmă că face bine în mod dezinteresat, dacă i-a dat Dumnezeu „har”… Apoi ne fixează și ne poruncește scurt: acum puneți banii pe masă. Împăturește cu grijă bancnota de 200, uitând să mai dea rest, după care se concentrează asupra unor cărți. Pe masă arde o lumânare. Femeia rostește o incantație. Cu o mină rotofeie, ne privește din nou fix, pe sub baticul negru ce-i cade până în dreptul sprâncenelor și ne asigură emfatic: „oamenii mint, cărțile – niciodată”. După ritualul introductiv, purcede cu puterea minții ei spre Italia, unde Rodica și Pavel – personaje inventate de TIMPUL – își trăiesc drama imaginară.

Ea scoate câte o carte din teanc și spune sentențios: Rodica este înșelată. Privește pierdut în zare… O văd aievea, are părut vopsit… Rivala e blondă. Ne arată și cartea cu valoare capitală – vai! – despărțirea este (aproape!) inevitabilă, Pavel este fermecat (aproape!), doi copii rămân pe drumuri. După ce și-a împlântat cuțitul în pieptul victimei și, cu fiece carte scoasă din teanc, l-a înfipt mai adânc, urmează resuscitarea.

„Blonda” înnoiește farmecele

Familia poate fi salvată, Pavel va scăpa de mrejele desfrâului, dacă ea, doamna Ana, se va ocupa personal de această chestiune, punându-și la contribuție măiestria învățată și aprofundată de-a lungul deceniilor de la bătrânele din tagma ei. Este nevoie de descântece de dezlegare. Ca să ne convingă de acuta lor necesitate, clarvăzătoarea ne previne: Rodica este mai mult moartă decât vie, în timp ce blonda intruzivă jubilează și își înnoiește farmecele, care îl amețesc pe Pavel și îi vestejesc nevasta.

„Chiar îi lasă inima pe unii oameni să-și nenorocească semenii?”, ne minunăm noi. „Sunt unii care pun farmece în mâncare, alții în băutură. Mare păcat!”, se vaietă doamna Ana.

Își revendică întâietatea asupra Bisericii

Poate ar fi mai bine ca îndurerata nevastă să meargă la biserică și să se roage pentru înțelepțirea soțului? Aș, da de unde! „Amanta n-a făcut vrăji prin biserică… Ci prin babe și tot prin babe trebuie dezlegate farmecele”, ne lămurește clarvăzătoarea. „Și după ce este anulată puterea farmecelor prin descântece, te poți duce și la sfânta biserică”, adaugă ea, cu o voce sfătoasă.
Și, ca să ne convingă de măiestria ei în ale ghicitului, brodează în jurul poveștii de bază câteva înflorituri suplimentare: Rodica e o ființă blândă și gingașă, dar acum e răvășită și este gata să-și părăsească soțul.
„Ea???!!!”, întrebăm cu indignare.
„Nu, el”, se corectă rapid și abil doamna Ana.
Cu puțin ajutor din partea ei, familia va avea din nou parte de fericire…

Prețul fericirii – „doar 400 de euro”

La spus povești, n-o întrece nimeni. La întrebări concrete se cam împotmolește. Oare vine Rodica în Moldova de sărbători? Dar doamna Ana nu aude întrebarea, ci devine brusc ocupată cu un nou descântec, îți face semn cu degetul să taci: „Acușica vă spun… 24 de cărți… s-a împlinit rândul, să se împlinească și gândul…” și mai avertizează o dată sentențios: „Dacă nu veți desface vrăjile, va rămâne singură”.
Iar ca să desfacem vrăjile, trebuie să mai aducem ouă. Câți ani are bărbatul, cu atâtea ouă de casă să ne înfățișăm. „Ouăle de magazin n-au nicio valoare la desfăcutul vrăjilor”, ne lămurește doamna Ana. Și pică mai greu la ficat, adăugăm noi. Ar mai fi nevoie de fotografia lui și a ei, dar să aibă ambele aceeași dimensiune, ca să poată fi așezate ochi în ochi, buze în buze…

Ea ne mai asigură că nu este o problemă că acest cuplu, inexistent în realitate, s-ar afla în Italia. Descântecul ei, cică, poate ajunge și până în Canada… Dar ne previne că „totul costă bani”. Cam cât? Suma e „simbolică”.

„Câte colțuri are casa? Pe patru colțuri se întărește casa, se întărește și viața. Ca traiul Rodicăi și al lui Pavel să fie pe temelii bune e nevoie de …400 de euro”. Nici mai mult nici mai puțin. Ne poate ajuta să recuperăm și o datorie, la fel de imaginară, dar are nevoie de o inimă proaspătă de vițel. Se apropie totuși Crăciunul…

O eroare

Chiar dacă vrăjitoarele nu le aduc oamenilor nicio alinare reală pe termen lung, ele își găsesc cu ușurință clienți între oamenii deznădăjduiți. Psihologul Liuba Ceban de la Altruism Association afirmă că mulți apelează la aceste practici din cauza că trăiesc într-o confuzie spirituală, la care se adaugă dorința de soluții ușoare, inabilitatea și nerespectarea responsabilității de a căuta ei înșiși soluții proactive la dificultățile cu care se confruntă. Ei caută pe cineva care, aparent, are autoritatea și chipurile cunoștințe și puteri supranaturale. „Oamenii nu sunt informați, iau decizii impulsive, de moment, sunând la numerele la care li se propune să apeleze. Interesant, câți dintre cei care apelează la astfel de servicii se duc și la biserică, în contextul în care biserica de fapt condamnă astfel de practici”, a spus Liuba Ceban.

Ce spune Biserica

Părintele Cleopa afirma că vrăjitoria înseamnă invocarea puterii demonice în ajutorul oamenilor, în locul lui Dumnezeu. El a spus că unii creștini apelează la asemenea practici din cauza că a slăbit în ei credința și frica de Dumnezeu.
Contactat de TIMPUL, preotul Maxim Melinte a dezvoltat această idee, afirmând că oamenii recurg la vrăjitori pentru că nu au credință deplină în Dumnezeu și, când ajung într-o situație de îndoială, de necaz, de boală, cad în disperare și nu caută răspuns la un preot, ci la ritualuri anticreștine, condamnate de canoanele bisericii, canoane care îi blamează și pe vrăjitori, și pe cei care merg la ei. Orice om care apelează la aceste practici este considerat ca fiind ucigător de suflet și de Dumnezeu, a adăugat el.

„În biserica creștină nimic nu se face ușor, fără răbdare și fără efort. Pentru o adevărată schimbare în bine, este nevoie să treci printr-o cale îngustă, anevoioasă, dar oamenii își doresc soluții rapide, facile la problemele pe care le au. Vor să-și găsească ușor un serviciu, vor succes la examene, vor să rezolve totul la comandă. Pentru a combate această practică, este nevoie de mai multă informare și de sensibilizarea populației”, a spus părintele Maxim Melinte de la Biserica „Acoperământul Maicii Domnului”.

Sursa: www.timpul.md