Cum îi infectează copiii vaccinați pe cei nevaccinați

Cu miile de articole din mass-media generală care dau vina pe copiii nevaccinați pentru focare de diferite boli, acest articol va furniza un contraargument, arătând că cei vaccinați pot (și o și fac) infecta pe cei nevaccinați…

Un studiu de avangardă publicat în 2013 în jurnalul “Vaccine” intitulat “Comparație a replicării de viruși după ce au trăit în formă atenuată și vaccinul pentavalent recombinant de rotavirus”, a făcut referire la faptul că vaccinurile de rotavirus conțin viruși vii capabili să cauzeze infectarea, replicarea și chiar transmiterea la subiecții nevaccinați:

“De fapt, transmiterea acestor două vaccinuri de rotavirus sau tulpini rezultate din vaccin recombinat la contacți nevaccinați a fost detectată [9-13][1], chiar și în absența simptomelor.”

Unul din cele 5 studii la care se face referire în pasajul de mai sus, care confirmă că cei vaccinați îi pot infecta pe cei nevaccinați, “Transmiterea la frați a rotavirusului derivat din vaccin (RotaTeq) asociat cu gastroenterita cauzată de rotavirus”, publicat în 2009, este primul raport din literatură care identifică transmiterea virusului derivat din vaccinul de rotavirus la contacți nevaccinați rezultând în gastroenterită de rotavirus simptomatică ce necesită îngrijire medicală de urgență:

“Documentăm aici identificarea transmiterii rotavirusului derivat din vaccin (RotaTeq) [Merck and Co, Whitehouse Station, NJ]) de la un copil vaccinat la un frate de vârstă mai mare nevaccinat, rezultând în gastroenterită simptomatică cauzată de rotavirus ce a necesitat îngrijirea  în secția de urgență.”

Studiul a indicat, de asemenea, că două din cele 5 tulpini de rotavirus din cadrul vaccinului RotaTeq s-au recombinat pentru a produce un virus mai agresiv fie la copilul vaccinat, fie la fratele nevaccinat infectat ulterior:

“Rezultatele investigației noastre sugerează că recombinarea dintre tulpinile componente ale vaccinului de genotipurile P7[5]G1 și P1A[8]G6 a avut loc în timpul replicării fie la copilul vaccinat, fie la fratele mai mare, existând posibilitatea ca această recombinare să fi crescut virulența virusului derivat din vaccin.”

Acest fenomen al recombinării tulpinii de vaccin RotaTeq și infecția ulterioară cu gastroenterită la receptorii de vaccin a fost, de asemenea, observat într-un studiu din 2012 pe 61 de copii. [2]

De asemenea, un studiu din Nicaragua publicat în 2012 a descoperit că “utilizarea pe scară largă a vaccinului RotaTeq a condus la introducerea de gene ale vaccinului în rotavirusurile umane aflate în circulație,” revelând faptul că introducerea pe scară largă a tulpinii de vaccin a alterat configurația genetică a tipului sălbatic de rotavirus care acum infectează populații expuse.” [3]

S-a estimat că între 80-100% dintre copii au replicat rotavirusul la un anumit moment în timpul celor 25-28 de zile după vaccinare. [4] [5] Acest lucru arată că cei vaccinați, contrar presupunerilor larg răspândite despre riscurile reprezentate de cei nevaccinați, prezintă un risc clar de infectare a celor nevaccinați și pot produce condițiile virale ideale pentru recombinarea diverselor tulpini de rotavirus în “super-viruși” rezistenți la vaccinuri.

Un alt studiu de caz, raportat în documentul despre replicarea virală a vaccinurilor al Centrului Național de Informare pentru Vaccinuri (National Vaccine Information Center):

“În 2010, un raport de caz a fost publicat în revista “Pediatrics” descrind un băiat sănătos de 30 de luni care nu primise vaccinul de rotavirus și care a fost infectat cu un virus din tulpina de rotavirus 237. Copilul a ajuns la urgență cu o gastroenterită severă la 10 zile după ce fratelui său sănătos de 2 luni i s-a administrat o doză de vaccin RotaTeq de la Merck. O probă de scaun a fost luată în secția de urgență și testul de laborator a ieșit pozitiv pentru o tulpină derivată din vaccinul RotaTeq după testarea RT-PCR.”

Autorii cazului raportat au notat faptul că “transmiterea de tulpini RotaTeq la contacți nevaccinați nu a fost evaluată în testele clinice pivotale (pre-licențiere).” Ei au adăugat că atât vaccinul RotaTeq, cât și Rotarix [GlaxoSmithKline Biologicals], au “potențialul de transmitere de virus din vaccin la contacți”.

Vaccinul de rotavirus RotaTeq a fost creat în colaborare de către Dr. Paul Offit, larg recunoscut ca promotorul și apărătorul principal al industriei vaccinurilor. El este deținător al patentului unuia din vaccinurile cu rotavirus viu pe care administrația americană pentru alimente și medicamente FDA le-a aprobat, și pe care Centrul american pentru Controlul Bolilor, CDC, recomandă că ar trebui administrat la bebeluși în 3 doze la vârstele de 2 luni, 4 luni și 6 luni.

Incapabil în întreg trecutul său să se recuze pe sine însuși, în ciuda evidentelor sale conflicte de interese, Offit se poziționează deseori ca un expert în vaccinuri, deși el câștigă personal din vânzarea acestui produs al său (și din programul de vaccinare al CDC în ansamblu) ca fiind sigur și eficient. Mai mult, într-un interviu notoriu din revista “Parenting” el a susținut că unui copil i se pot administra chiar și 10.000 de vaccinuri simultan fără a-i fi dăunătoare (cifră corectată de la cea de 100.000 de vaccinuri sugerată de el într-un interviu anterior).

Primul vaccin pentru rotavirus – Rotashield – consista din patru rotaviruși rhesus-umani recombinați a fost aprobat în 1999, doar pentru a fi retras de pe piață de către FDA nouă luni mai târziu când s-a descoperit că mărea riscul unei forme fatale de ocluzie intestinală cunoscută ca invaginație intestinală la un mic subgrup de copii foarte vulnerabili. [6]

Vaccinul RotaTeq al lui Offit, care constă în 5 retroviruși umano-bovini (da, aceasta înseamnă OMG – organisme modificate genetic), a fost considerat a fi o alternativă mai sigură atunci când a fost aprobat de către FDA în 2006, dar noi cercetări publicate revelează faptul că vaccinul său suferă de exact aceleași probleme mortale.

Publicat luna aceasta in revista Vaccine și intitulat “Riscul de invaginație intestinală după vaccinarea cu RotaTeq: Evaluare din data de raportare spontane din întreaga lume folosind o abordare cu serii de cazuri auto-controlate”, studiul a evaluat rapoarte din toată lumea către producătorul RotaTeq până în mai 2014, făcând ajustări pentru fenomenul de sub-raportare. Studiul a concluzionat că riscul relativ de invaginație intestinală asociat cu administrarea vaccinului RotaTeq crește la “3-7 zile după vaccinare, în principal după prima doză și mai redus după a doua și a treia doză.” Creșterea riscului relativ a ajuns la 3,45 ori în perioada de 3-7 zile după prima doză, față de perioada de control de 15-30 zile.

Un alt studiu care face legătura dintre RotaTeq și invaginația intestinală a fost publicat anul trecut în jurnalul New England Journal of Medicine, care a descoperit 1,5 (95% CI, 0,2 to 3,2) cazuri în plus de invaginație intestinală la 100.000 de primitori ai primei doze. [7]

Moartea sau debilitarea prin ocluzie intestinală care urmează rapid vaccinării cu RotaTeq este un efect advers acut care nu poate fi trecut cu vederea sau ignorat. De aceea, Sistemul de Raportare a Efectelor Adverse ale Vaccinurilor (Vaccine Adverse Effects Reporting System – VAERS), un sistem pasiv de supraveghere post-vânzare a vaccinurilor, a descoperit că acesta este un efect advers semnificativ. Totuși, se crede că VAERS surprinde doar 1% din efectele adverse dăunătoare reale produse de vaccinuri, indicând faptul că dimensiunea problemelor de sănătate create de RotaTeq este mai mare cu câteva ordine de mărime decât ceea ce este indicat în prezent în acest raport.

De aceea, expunerea la RotaTeq suferă – ca multe alte vaccinuri cu viruși vii – de o parte mai întunecată, în ceea ce privește efectele adverse, care poate lua luni, ani sau decenii pentru a se manifesta ca parte a norului de smog generat de multiplii factori ai toxicității și expunerilor din timpurile moderne care, în final, își fac drum în spațiul îngust al diagnosticării clasice.

RotaTeq, de exemplu, a fost identificat ca fiind contaminat cu un număr de viruși alogeni; adică viruși care au contaminat celulele vii și/ sau componentele biologice implicate în procesul de producție a vaccinului original. Acești agenți ascunși, necunoscuți producătorilor și agențiilor de reglementare care le-au aprobat, au infectat vaccinurile care au fost administrate copiilor. Acești viruși includ următorii:

– Circovirusul porcin 1 (PCV-1): În 2010, agenția FDA a suspendat vaccinul Rotarix din cauză că s-a descoperit că era contaminat cu virusul PCV-1, un virus porcin, ale cărui implicații în ceea ce privește expunerea umană sunt încă necunoscute. Considerat un risc mai mic decât PCV-2, cunoscut a cauza o boală debilitantă la porci, FDA a determinat, după o examinare, că PCV-1 nu prezintă un risc pentru milioanele de copii care au fost expuși la el.

– Circovirusul porcin 2 (PCV-2): Un studiu din 2014 realizat de cercetători CDC și publicat în revista Vaccinuri Umane și Imunoterapeutică (Human Vaccines & Immunotherapeutics) intitulat “Detectarea de ADN al virusului PCV-2 în probele de fecale de la bebeluși vaccinați cu RotaTeq”, a descoperit pentru prima dată că virusul PCV-2 este emanat în fecalele acelor copii vaccinați cu RotaTeq. Ei au descoperit că “un total de 235 (28,5%) de probe de scaun de la 59 de primitori de vaccin au fost depistate pozitiv pentru ADN de PCV-2 de către una sau mai multe determinări analitice de laborator utilizate în acest studiu.” De asemenea, “Douăzeci și doi din cei 102 copii (21,6%) au replicat tulpina de virus RotaTeq și 10 din cei vaccinați (9,8%) au replicat atât ADN de PCV, cât și ARN de rotavirus.” La porci, virusul PCV-2 a fost legat de probleme grave de sănătate, inclusiv “pneumonie asociată virusului PCV-2, enterită asociată cu PCV-2, incapacitate reproductivă asociată cu PCV-2, precum și Sindromul Dermatitei și Nefropatiei Porcine (PDNS).” [sursa]. În 2010, FDA a hotărât, contrar principiului precauției, că niciunul dintre virușii “PCV1 sau PCV2 nu sunt cunoscuți a infecta sau cauza boli la oameni, deși PCV2 poate cauza boli la porci.”

– ADN-ul de tulpină endogenă 7 de retrovirus de babuin: un studiu din 2014 publicat în revista “Progrese în Virusologie” (“Advances in Virology”) intitulat “Screening de patogeni virali din probe pediatrice de țesuturi ileale după vaccinare”, a descoperit dovezi de contaminare cu un retrovirus de babuini.

– Retrovirusul simian (maimuțe) de clasă D: un studiu din 2010 publicat în Jurnalul de Virusologie (Journal of Virology) a revelat faptul că vaccinul RotaTeq conține ADN de retrovirus simian (de maimuțe superioare) (cu o siguranță de 96%), pe care Dr. Judy Mikovits, confirmă că ar putea contribui la efecte adverse asupra sănătății, indiferent dacă este un virus auto-replicant sau nu.

Deoarece vaccinurile vii sunt produse prin co-cultura celulelor și fluidelor biologice de la specii diferite, există destule oportunități ca virușii să se adapteze și să se recombine pentru a produce agenți infecțioși capabili de o virulență cu mult mai mare. RotaTeq este doar unul din multele vaccinuri din programul de imunizare al CDC care conțin viruși vii capabili de a infecta pe cei cărora le sunt administrate, inclusiv retroviruși, care au fost denumiți ciuma modernă datorită faptului că sunt capabili de a infecta gazda ca și viruși non-HIV de imunodeficiență dobândită. Pentru mai multe informații, citiți noua carte “Plague” (“Ciuma”) a Dr. Judy Mikovits și Kent Heckenlively sau ascultați interviul meu cu Dr. Mikovits la Radio Fearless Parent (Radio Părinte Neînfricat).

În mod clar, date fiind dovezile care revelează efectele adverse potențiale, neintenționate, ale vaccinului RotaTeq, în special potențialul lui de a infecta pe cei expuși la el cu viruși alogeni, implementarea principiului precauției impune suspendarea imediată a utilizării lui până când sunt realizate reevaluările toxicologice necesare. Oricine pune la îndoială siguranța actualului program de imunizare al CDC ar trebui să fie capabil să indice RotaTeq ca un exemplu perfect pentru care programul de imunizare nu este deloc bazat pe dovezi, ci mai degrabă fondat pe o credință mitologică în siguranța și eficacitatea unor produse care nu au fost dovedite niciodată a fi sănătoase.

[1] [9]  Phua KB, Quak SH, Lee BW, Emmanuel SC, Goh P, Han HH, et al. Evaluation of RIX4414, a live, attenuated rotavirus vaccine, in a randomized, double-blind, placebo-controlled phase 2 trial involving 2464 Singaporean infants. J Infect Dis 2005;192(Suppl. 1):S6–16.

[10]  Dennehy PH, Brady RC, Halperin SA, Ward RL, Alvey JC, Fischer Jr FH, et al. Comparative evaluation of safety and immunogenicity of two dosages of an oral live attenuated human rotavirus vaccine. Pediatr Infect Dis J 2005;24:481–8.

[11]  Payne DC, Edwards KM, Bowen MD, Keckley E, Peters J, Esona MD, et al. Sibling transmission of vaccine-derived rotavirus (RotaTeq) associated with rotavirus gastroenteritis. Pediatrics 2010;125:e438–41.

[12]  Boom JA, Sahni LC, Payne DC, Gautam R, Lyde F, Mijatovic-Rustempasic S, et al. Symptomatic infection and detection of vaccine and vaccine-reassortant rotavirus strains in 5 children: a case series. J Infect Dis 2012;206:1275–9.

[13]  RiveraL,Pen ̃aLM,StainierI,GillardP,CheuvartB,SmolenovI,etal.Horizontal transmission of a human rotavirus vaccine strain—a randomized, placebo- controlled study in twins. Vaccine 2011;29:9508–13.

[2] J Infect Dis. 2012 Aug 1;206(3):377-83. doi: 10.1093/infdis/jis361. Epub 2012 May 21.

Identification of strains of RotaTeq rotavirus vaccine in infants with gastroenteritis following routine vaccination. Donato CM1, Ch’ng LS, Boniface KF, Crawford NW, Buttery JP, Lyon M, Bishop RF, Kirkwood CD.

[3] Infect Genet Evol. 2012 Aug;12(6):1282-94. doi: 10.1016/j.meegid.2012.03.007. Epub 2012 Apr 2.

Vaccine-derived NSP2 segment in rotaviruses from vaccinated children with gastroenteritis in Nicaragua. Bucardo F1, Rippinger CM, Svensson L, Patton JT.

[4] Phua KB, Quak SH, Lee BW, Emmanuel SC, Goh P, Han HH, et al. Evaluation of

RIX4414, a live, attenuated rotavirus vaccine, in a randomized, double-blind, placebo-controlled phase 2 trial involving 2464 Singaporean infants. J Infect Dis 2005;192(Suppl. 1):S6–16.

[5] Comparison of virus shedding after lived attenuated and pentavalent reassortant rotavirus vaccine

[6] Centers for Disease Control and Prevention. Intussusception among recipients of rotavirus vaccine—United States, 1998–1999. JAMA 1999;282:520–1 CrossRefMedlineWeb of Science

[7] N Engl J Med. 2014 Feb 6;370(6):503-12. doi: 10.1056/NEJMoa1303164. Epub 2014 Jan 14 Intussusception risk after rotavirus vaccination in U.S. infants.  Yih WK1, Lieu TA, Kulldorff M, Martin D, McMahill-Walraven CN, Platt R, Selvam N, Selvan M, Lee GM, Nguyen M

sursa familiaortodoxa.ro