Cum putem cultiva răbdarea

Adeseori, nerăbdarea noastră în lucrarea creștină vine din aceea că mai degrabă vrem să ne delectăm de roadele efortu­rilor făcute și să avem succese rapide, vizibile. A doua zi după ce ne-am întors către Dumnezeu vrem deja să fim sfinți.

Dacă nu se întâmplă asta, începe să ni se pară că efortu­rile noastre sunt zădarnice, și încetul cu încetul pune stăpâ­nire pe suflet descurajarea. Adeseori suntem în stare de mari fapte eroice, fiindcă acolo succesul se arată imediat, însă în munca umilă de zi cu zi, care nu dă rezultate rapide și evidente, energia noastra se împuținează și se stinge în scurtă vreme.

Pentru a preveni descurajarea, trebuie să ținem bine minte că nici un efort, oricât de mic ar fi, nu rămâne lipsit de rezultat, ci își lasă urmă în suflet. Dacă nu observăm succese, asta se întâmplă cel mai des din pricina că vederea noastră duhovnicească nu este încă destul de experimentată ca să le distin­ă atunci când ele nu au dimensiuni mari – dar dacă efortu­rile noastre sunt de bună credință, rezultatele sunt neândo­ielnice, și putem fi convinși de asta. Uitați-vă cât de încet, pe neobservate, crește un copac. Este aproape imposibil să stabilești cât a crescut el într-o zi, și o creștere semnificativă se vede doar la sfârșitul anului. Așa e și în viața duhovnicească.

Întotdeauna e mai bine să ne uităm nu la scopul final al năzuințelor noastre, ci la pasul următor pe care trebuie să-l facem. În viața creștină, acest scop final este aproape impo­sibil de văzut clar, căci idealul e aici nemărginit și dispare în depărtare, iar a compara calea străbătută cu depărtarea pe care trebuie s-o străbatem în continuare este o îndeletnici­re și nefolositoare, și capabilă să insufle descurajare. Oricât de mult ar fi înaintat omul, în fața lui tot se întinde o cale nesfârșit de lungă, așa ți se pare întotdeauna că se află la începutul drumului. De aceea, nu trebuie să măsori nicioda­tă cât ai crescut duhovnicește, ci să-ți îndrepți toata atenția spre a face pasul următor cât mai bine.

Cel mai bine este să te gândești ce trebuie să faci, nu ce poți să atingi. Împlinește-ți conștiincios datoria și nu te îngriji prea mult de rezultate. Lasă cu încredere acest lucru în seama Domnului.

Ţine minte întotdeauna regula înțeleptului din vechime: „Îndatoririle sunt ale tale, iar urmările sunt ale lui Dumnezeu.”

Sfântul Vasile al Kineşmei, Evanghelia pentru omul modern. Învățături din Evanghelia după Marcu – volumul 1, Editura Sophia, 2013