Cum trebuie trăite sărbătorile în familie?

Toate sărbătorile trebuie trăite în sens duhovnicesc. Hristos S-a născut în ziua şi anul stabilite mai înainte. El a murit, a înviat pentru mântuirea şi pentru viaţa veşnică a omului. De aceea, sărbătorile creştine sunt percepute ca evenimente care se repetă ciclic. Iată de ce Biserica cântă: „Hristos se naşte – slăviţi-L, Hristos din ceruri – întâmpinaţi-L, Hristos pe pământ – înălţaţi-vă” şi „Fecioara astăzi pe Cel mai presus de fiinţă naşte, şi pământul peştera Celui neapropiat aduce”.

Cu trecerea anilor, evenimentele istorice au pierdut din sensul lor şi s-au uitat, rămânând doar în memoria istoricilor. Evenimentele, asimilate de Biserică, capătă un sens etern pentru fiecare membru al familiei, dar şi pentru cei din afara ei.

Dintre toate sărbătorile bisericeşti, Crăciunul este o sărbătoare a copiilor. În ultimii ani, avem posibilitatea ca şi în biserici să se împodobească pomul de Crăciun.

Zilele onomastice şi cele de naştere întăresc şi mai mult dragostea dintre membrii familiei. Copiii iau în serios aceste evenimente, ei pregătesc cadouri pentru prieteni şi pentru părinţi. E de dorit ca darurile părinţilor pentru copii să fie şi de natură religioasă. E plăcut să auzi un bătrân sau o bătrână spunând: „Această Evanghelie (carte de rugăciuni, icoană etc.) am primit-o de la mama (sau tata) de ziua numelui”. E bine dacă în această zi sărbătoriţii se spovedesc şi se împărtăşesc. Fiecare creştin este dator să cunoască viaţa, activitatea şi nevoinţele ocrotitorului său ceresc. Sfântul va fi întotdeauna apropiat şi drag sufletului copilului, dacă este apropiat şi de sufletul părinţilor.

Aşadar, bucuraţi-vă de sărbătorile Bisericii şi aduceţi mulţumiri lui Dumnezeu în bisericile din casele voastre. Acordaţi sărbătorii un loc de cinste în viaţa şi în familiile voastre.

Din Pr. Prof. Gleb Kaleda, Biserica din casă, Editura Sophia, București, 2006, p. 185-186