Curtea Supremă a Portugaliei recunoaște copilului nenăscut statutul de „ființă înzestrată cu demnitatea persoanei umane”

Curtea Supremă a Portugaliei a emis o hotărâre prin care recunoaște că fătul, numit „copil nenăscut”, este o ființă umană înzestrată cu demnitate și drepturi. Această decizie vine sa facă dreptate, la 7 ani de la legalizarea avortului în Portugalia. Chiar dacă nu are puterea de a schimba legea în cauză, decizia va fi un important precedent în munca mișcării provita din această țară și nu doar.

Cazul prezentat Curții a privit un bărbat de 25 de ani mort într-un accident de mașina. El a lăsat în urmă un copil de 18 luni și pe soția sa însărcinată cu al doilea copil. Acesta din urmă s-a născut la 18 zile de la moartea tatălui. Curtea a fost solicitată să dea răspuns la întrebarea în ce măsură copilul care încă nu era născut la data accidentului poate fi îndreptățit la o compensație pentru pierderea tatălui său.

Pe de o parte, s-a argumentat, la data morții, copilul nenăscut nu era o persoană, întrucât drepturile personale se primesc doar odată cu nașterea vie (art. 66 alin. 2 al Codului Civil al Portugaliei). Ca atare, copilul nu ar fi putut primi dreptul la compensații.

În fapt, această teză este folosită în general, nu doar în Portugalia, în dezbaterile și spețele legale privind avortul pentru a demonstra că viața umană nu are valoare până la momentul nașterii.

O teză contrară este cea a dus la hotărârea uimitoare, din punctul nostru de vedere, pentru o țară europeană azi și pentru care curajoșii judecători portughezi merită aplauze.

Pe scurt, în fața morții tatălui, Curtea a substanțiat drepturile copilului nenăscut astfel:

1. Copilul nenăscut este o ființă umană într-o fază particulară a vieții sale, care se dezvoltă progresiv și neîntrerupt, ca fiecare dintre noi cei născuți deja.
2. La naștere, ființa umană intră în „polis” (societate) de aceea legea face distincție și acordă relevanță acestui fapt. Dar este aceeași ființă umană ca și înaintrea nașterii.
3. Copilul nenăscut este o ființă umană vie cu întreaga demnitate inerentă persoanei umane. Nu este un lucru. Nu este o parte din viscerele mamei.
4. Nu legea este cea care definește persoana. Calitatea de ființă umană este apriorică legii și statului însuși. Este biologică. Legea, care se schimbă din când în când și d ela loc la loc, nu poate niciodată nega personalitatea umană. Rolul legii este acela de a recunoaște și proteja fiecare ființă umană (Art. 24 și 26 din Constituția Portugaliei).
5. Poziția în care s-ar afla cei doi copii față cu drepturile la compensații le-ar viola dreptul constituțional la egalitate. Cea mai mare daună în acest caz este lipsa sprijinului necesar și al afecțiunii paterne pe care ambii copii o simt cu intensitate echivalentă.

În concluzie,

„Copilul nenăscut nu este o simplă masă organică, o parte a corpului mamei, sau, în expresia latină clasică, o «portio viscerum matris», ci o ființă umană cu demnitatea unei persoane umane, independente de sistemul legal al fiecărui stat, fie că acesta recunoaște sau nu personificarea sa legală”.

Dacă uneori discuțiile despre valoarea vieții umane și recunoașterea ei par obscure și dependente de concepte etico-religioase, în acest caz avem de-a face limpede cu o explicație faptică, limpede ca lumina zilei: un copil nenăscut are aceleași drepturi ca și unul deja născut!

Dureroasa și tragica moarte a tânărului tată de doar 25 de ani nu a fost în zadar.

sursa culturavietii.ro/

This is a photo of a dad with his hands in a heart shape holding his 3 week old infants feet.