Cuviosul Paisie despre Preoţii fără reverendă

Prin anul 1972 se discuta subiectul schimbării îmbrăcămintei preoţeşti şi câţiva preoţi de mir voiau să ia binecuvântare de la Stareţ ca să nu mai poarte reverenda. Unul din ei l-a vizitat pe Stareţ şi a început să-i spună: „Nu reasa îl face pe preot. Mai de preferat ar fi ca unii preoţi să umble fără reasă pentru că astfel se pot apropia mai uşor de lume” şi alte neghiobii asemănătoare. Stareţul nu a reuşit să-l convingă. La sfârşit i-a spus: „Vino mâine şi-ţi voi răspunde”.

În acea noapte Stareţul a făcut rugăciune, iar dimineaţa, când a venit preotul, i-a arătat un măslin pe care îl decojise intenţionat. A lăsat în vârf câteva crenguţe retezate, făcându-l să semene oarecum cu preoţii fără reverendă care au numai puţina barbă. Atunci Stareţul l-a întrebat: „Îţi place copacul aşa cum este decojit? Aşa sunt şi preoţii fără reasă”. Preotul a fost convins şi a plecat mulţumind Stareţului care, printr-o plildă simplă, l-a făcut să lepede concepţiile lui lumeşti.

Deasupra trunchiului de maslin decojit, Staretul a incrustat cu cutitul urmatoarele cuvinte: „Copacii si-au aruncat imbracamintea lor, dar vom vedea ce pricopseala vor face…” si „Preotul fara rasa nu este de rasa”.

Fireste, copacul, dupa aceea, s-a uscat, dar el a ramas o pilda pentru folosul multora. Dar mai ales Staretul, prin acest mod sugestiv, a contribuit la zadarnicirea acestor tendinte antitraditionale.

Dupa mai multi ani, un candidat la preotie l-a intrebat pe Staret: „Care este motivul pentru care preotii trebuie sa poarte reverenda?” Staretul i-a raspuns: „Exista multe motive. Dar si numai faptul ca toti oamenii evlaviosi se bucura atunci cand il vad pe preotul lor purtand reverenda este un motiv suficient”.

Din Ieromonahul Isaac, “Viata Cuviosului Paisie Aghioritul”