Dacă cineva aruncă cu pietre, tu să arunci cu pâine…

Un om care a fost plin de invidie a fost Saul, care a domnit înainte de David. Acesta a fost invidios şi a făcut din aceasta pricină de război. După ce David a omorât pe Goliat şi prin aceasta a biruit pe filisteni, poporul iudeu a făcut o frumoasă primire lui David învingătorul, devenind foarte iubit de popor, şi au strigat: „Saul a biruit mii, iar David zeci de mii” (1 Rg. 18, 7). Regele Saul, în loc să fie fericit că David l-a scăpat de duşmani, în loc să-i fie prieten, s-a făcut duşman al lui David, zicând: „Lui îi dau zeci de mii şi mie doar mii? Nu-i mai lipseşte decât împărăţia” (1 Rg. 18,8). Şi i-a devenit duşman de moarte, fiind stăpânit de duhul cel rău al invidiei. De două ori a căutat să-l omoare pe David cu suliţa, pe când acesta cânta.

Regele, fiind invidios pe blândeţea cântăreţului, a aruncat cu suliţa, însă David s-a ferit şi aşa a scăpat. Duhul cel rău care pusese stăpânire pe Saul nu-i dădea pace, şi, temându-se de David, a căutat să-l omoare chiar cu mâna sa. Văzându-se urmărit, David a fugit, iar regele împreună cu 3000 de ostaşi s-a pus să-l caute ca să-l piardă, deşi nu-i făcuse nici un rău, ci binefaceri.

Iată că, în loc de recunoştinţă, regele Saul caută să-l omoare. Totuşi, Saul a fost acela care a căzut de două ori în mâna lui David. O dată când dormea, însă David, deşi îl putea ucide, nu i-a făcut nici un rău. Dimpotrivă, i-a dovedit dragoste. În felul acesta Dumnezeu a păzit pe unul de moarte, iar pe celălalt de vărsare de sânge. Saul s-a văzut silit să recunoască faptul că David i-a făcut numai bine, iar el numai rău. Şi acum auziţi răspunsul din gura celui urmărit [David]: „Judece Domnul între mine şi tine, eu nu voi pune mâna pe tine. Răul vine de la cel rău, de aceea nu voi pune mâna pe tine. Domnul va vedea şi va judeca şi îmi va apăra pricina, făcându-mi dreptate, izbăvindu-mă de mâna ta”(1 Rg.24, 13,16).

Iată o pildă vie de cum trebuie să procedeze fiecare creştin în atare situaţii. Să nu răsplătească răul cu rău, ci cu bine, căci dacă cineva aruncă cu pietre, tu să arunci cu pâine. Porunca Mântuitorului e categorică: „Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi-i pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc, rugaţi-vă pentru cei ce vă asupresc şi vă prigonesc” (Mt.5, 44). David a dovedit din plin ascultarea faţă de Dumnezeu şi iubirea faţă de aproapele său, chiar când acesta voia să-l omoare.

Din Părintele Arsenie Boca, Lupta duhovniceasca cu lumea, trupul şi diavolul, ediție revizuită, Editura Agaton, Făgăraș, 2009, p. 42-44