Dacă se iscă furtuna

Fericiți cei blânzi că aceia vor moșteni pământul.
(Matei 5, 5)

Ce limpede se reflectă cerul cu stelele lui, cu albastrul lui profund și cât de intens strălucesc razele Soarelui și ale Lunii pe luciul neted al unei ape! Dar, îndată ce se iscă o furtună, imaginea cerului dispare, apa se întunecă, se ridică valuri, se zbuciumă, spumegă, urlă, se sparge de stânci, purtând cu ea distrugere și dezastru.

Oare nu se întâmplă același lucru și cu sufletul omului, când îl ia în stăpânire răul? Acolo unde ar trebui să strălucească iubirea, să sălășluiască pace și liniștea, dintr-o dată armonia se tulbură, începe a și se discordia, se deschid răni, viața pașnică, în prietenie, se surpă.

Ce poate determina oare dezlănțuirea unei asemenea furtuni în suflet? De unde vin acești nori negri? De cele mai multe începem să ne enervăm din egoism, din trufie, din orgoliu. Vrem ca toată lumea să ne cedeze, toți să accepte ceea ce spunem, să ne facă pe plac, orice încercare de a ne contrazice, cel mai mic semn de reținere făcându-ne să ne ieșim din fire, enervarea sporind, întreținîndu-se de parcă o forță drăcească ar fi pus stăpînire pe noi, sluțindu-ne sufletele, făcând să clocotească în noi o furtună de răutate și intoleranță. Dacă am fi fost smeriți și blînzi, așa ceva nu s-ar fi întâmplat! Chemându-ne să luăm jugul Său, Domnul ne va da un exemplu de smerenie și blândețe, făgăduindu-ne că acest jug ne va fi ușor și cu folos de purtat și că ne vom afla pacea în suflet. Învățând de la Domnul, luând pildă și tărie de la El, mergând pe urmele Sale, trebuie mai întîi să ne smerim pe noi înșine, să curmăm din noi orice pornire spre răutate. Împărăția lui Dumnezeu nu se poate înscăuna într-un suflet tulburat. În viforniță nu suflă Duhul lui Dumnezeu! E greu să ții piept unei furtuni sufletești, care, de cele mai multe ori, se iscă pe neașteptate, iar dacă sufletul nu este pregătit s-o înfrunte, rămâne slab și în bătaia vântului.

Se cuvine să fim pregătiți și, îndată ce începe furtuna, să ne îndreptăm către Cel pe Care L-au trezit Apostolii, când valurile amenințau corabia. „Atunci S-a ridicat, a certat valurile și marea și s-a făcut liniște mare„ (Matei 8, 26).

Făcându-se liniște și în sufletul nostru, să se arate în el chipul blândului Mântuitor!

Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeu: 366 cuvinte de folos pentru toate zilele anului, Editura Sophia, p. 122