Dacă vrem ca postul să ne ridice la cer…

Nici o doctorie n-ajută trupului, cât îi ajută mulţumirea sufletului» spunea Sfântul Teofan Zăvorâtul. Când ne-am mulţumit conştiinţa şi suntem în pace cu toţi, postim cu plăcere şi n-avem nici o supărare.

Mulţumirea sufletului ne întăreşte ca să fim sănătoşi şi cu o bucăţică de pâine şi puţină apă şi în acelaşi timp să fim uşori la minte şi la trup. Îi vom întrece şi pe cei ce stau numai dinainte cu preparate din carne. Pentru că nu se întăreşte inima omului cu mâncare, ci cu har, cum spune şi Apostolul „Bine este a se întări inimile voastre cu darul, iar nu cu mâncărurile” (Evrei 13, 9).Tăria cea din mâncare e pătimaşă şi plină de toată spurcăciunea, arată Părinţii filocalici, iar tăria cea din duh îi aduce omului sănătate, linişte şi fericirea veşnică şi vremelnică.

Odată cu înfrânarea de la mâncărurile de dulce, să ne silim a ne curăţa nu numai trupul, ci şi sufletul, petrecând în rugăciuni şi pocăinţă. Postul întreg, adevărat şi desăvârşit este deci nu numai cel trupesc, ci şi sufletesc: postul de bucate, împreună cu cel de fapte, postul de mâncare şi totodată de purtări. Sf. Ioan Gură de Aur zice: «Căci ce folos duhovnicesc avem dacă ne abţinem de la hrană dar nu ne abţinem de la păcat; dacă nu mâncăm carne, dar mâncăm casele celor săraci, dacă nu ne îmbătăm de vin, dar ne îmbătăm cu pofte ticăloase, dacă ziua întreagă nu mâncăm nimic, dar o petrecem la spectacole desfrânate; dacă îndepărtezi trupul de la hrana obişnuită, dar îi dai sufletului o hrană nelegiuită» . Apoi tot el continuă: «Postiţi? Arătaţi-mi-o prin fapte. Cum? De vedeţi un sărac, aveţi milă de el; un duşman, împăcaţi-vă cu el; un prieten înconjurat de un nume bun, nu-l invidiaţi; o femeie frumoasă, întoarceţi capul. Nu numai gura şi stomacul vostru să postească ci şi ochiul şi urechile, şi picioarele, şi mâinile voastre, şi toate mădularele trupului vostru. Mâinile voastre să postească rămânând curate şi de hrăpire şi de lăcomie. Picioarele, nealergând la privelişti urâte şi în calea păcătoşilor. Ochii, neprivind cu ispitire frumuseţile străine… Gura trebuie să postească de sudalmă şi de alte vorbiri ruşinoase» .

Dacă vrem ca postul să ne ridice la cer, trebuie să-l însoţim cu rugăciunea şi cu milostenia. Cu postul jertfim trupul; cu milostenia jertfim lucrul iar cu rugăciunea, duhul. Toate păcatele se fac fie împotriva lui Dumnezeu, fie împotriva noastră, fie împotriva aproapelui şi la aceste trei păcate sunt ispăşitoare şi plătesc aceste trei fapte bune: postul, pentru noi; milostenia pentru aproapele şi rugăciunea pentru Dumnezeu. Ştim mărturia Scripturii: «Acest neam de demoni nu iese decât cu post şi rugăciune» (Matei 17, 21). Mântuitorul Hristos vorbeşte aici de toate neamurile de demoni, nu numai de demonii care stăpânesc pe lunatici, punându-le de mai înainte temeiul învăţăturii despre post. Chiar dacă cineva poate menţiona un caz sau două de oameni care să fi scos fără post pe demoni, se poate spune cu certitudine că este cu neputinţă ca un om, care trăieşte în desfătări, să izbăvească pe cineva care suferă de o astfel de boală. Pentru vindecarea unui om care are o boală ca aceasta, este mai cu seamă nevoie de post. În mintea unora a încolţit ideea că dacă ai credinţă nu mai trebuie să posteşti. Adevărat este că mult poate credinţa, însă împreună cu aceasta postul ne dă mai mare putere.

Sursa: www. admd.info