Dascălului de Religie, cu drag… (Scrisoarea a doua): Să-i învățăm iubirea!

Cum ar putea fi oare altfel decât greu să-i înveți pe copii despre Dumnezeu, pentru că, până la urmă, aceasta este „materia” principală a orei de Religie. Și despre modul în care această cunoaștere credincioasă îi ajută să rămână vii, atenți și creatori, într-o societate în care idolatrizarea dinamică a nonvalorii a devenit religie. Când sunteți la catedră, sunteți dinaintea unui univers uman aproape incontrolabil, de aceea conflictual deseori. Intrați în conflict, uneori pozitiv, cu toată cultura copiilor care vin la școală și cu a părinților lor. Uneori cu o cultură adiacentă, din care colegii de cancelarie nu lipsesc. Nu vă mirați de aceasta! Vorbiți mai departe, cu echilibru și prestanță intelectuală, despre valorile credinței legate de un Dumnezeu viu. Fiți exigenți la conținut, nu într-atât încât să uitați de dragoste. Pentru că a învăța pe aproapele iubirea începe prin a trăi Iubirea noi înșine.

Zilele care au trecut peste Țară au dovedit că avem forța duhovnicească de a face reauzit colindul. Adică mesajul de iubire al Întrupării Mântuitorului Hristos. Nu uitați însă, după Magii care aduc daruri Copilului, vin irozii care caută să ucidă copiii. Într-o teribilă concentrare pe nemurirea funcției sale, regele Irod caută să ucidă. Începe cu propriii săi copii și continuă, nestingherit de nici o lege, să treacă prin moarte pe toți copiii care ar putea reprezenta vreun pericol pentru supremația lui. Neștiind că Pruncul pe care-L caută va accepta Jertfa tocmai pentru a răscumpăra lumea din moarte. Transferând la zilele noastre, nu putem să nu vedem cum politizarea interesului față de copii poate ucide. Poate dezintegra familia, poate dezintegra valoarea unei societăți. Celălalt Irod, care va ucide pe Ioan Botezătorul, care scăpase prin minune dumnezeiască primului val de ucideri, taie capul profetului de dragul unei false demnități, a cuvântului dat la beție. Este orgoliul tratatelor interguvernamentale care impun de sus o logică a minorității chefuitoare pe banii majorității. E în logica distructivă a idolatriei de a se porni pe Adevăr. Suntem datori să înțelegem aceste mecanisme, pentru a nu ne înspăimânta de nimicul pe care-l propagă.

Idolatrii lumii în care trăim și-au făcut un vițel de aur din averea Bisericii. Joacă în jurul lui, întorc spatele Tablelor Legii și hulesc. Ei chiar cred că de acolo ne vine puterea prin care ne urmează poporul. O analistă, care citează din articolele sale ca dintr-un clasic, ne prezintă ţara anului 2015 ca fiind refuzul unei guvernări mondiale bazate pe legi impuse de sus în jos, socotind universalismul drept un produs de conjunctură și liberalism moral. Cu atomii unor astfel de ideologii veniți în contact, aerul unor astfel de „aere” respirați când sunteți judecați ca profesori pentru greșelile clerului ori din proasta cunoaștere a adevărului despre Biserică. Nu am auzit mai multe prostii despre învățătura Bisericii și despre noi, ca oameni ai credinței, ca în anul ce a trecut. Pentru cei care cunosc istoria Bisericii nu e o noutate. Doar ei cred că sunt noi acuzele. Noi știm că nu există erezii noi, ci doar ereziarhi plini de sine într-o lume în care libertatea de a vorbi se confundă cu libertatea de a prosti oameni. Încercați să le creșteți copiilor iubirea, indiferent de mediul în care ceilalți le cresc scrupulele falselor dreptăți.

Anul 2016 începe marcat de aduceri-aminte. Memoria lumii moderne nu va putea să facă abstracție de momentul Charlie Hebdo ori de cutremurele sociale care au urmat. Nici noi ca popor nu vom putea să facem abstracție de momentul Colectiv. Nu vă feriți să gândiți momentele de cumpănă ale lumii în care trăim drept praguri de conștiință prin care Dumnezeu ne cere să reînvățăm iubirea! Reconfigurarea comunicării noastre cu lumea din care facem parte, analizarea soluțiilor pastorale ori pedagogice nu ne pot umple tot timpul. Trebuie să și acționăm coerent și fundamental legat de Evanghelie, legat de iubirea care izvorăște din toată pedagogia de Duh Sfânt a Bisericii. Aveți aliații cei mai puternici din lume, copiii și îngerii lor păzitori, creșteți în iubire pentru că numai din iubire se poate naște restaurarea pedagogică a unui Neam. Nu vă temeți să trăiți Evanghelia cu destinderea pe care Harul Domnului Hristos v-o pune la dispoziție! Nu vă încrâncenați în a transmite conținuturile unei învățături fără ca să faceți vie, prin iubire, învățătura! Nu! Nu suntem profesori de științe exacte, ci suntem mărturisitorii celei mai exacte dintre științe: știința mântuirii, a menținerii în viață a omului supus morții. Și nu vă temeți! De partea noastră este Hristos. Continuați să fiți Magi, duceți daruri Copilului de dragul copiilor!

Pr. Constantin Necula

Sursa: http://ziarullumina.ro/