Dați foc la toate cursurile de omiletică și închideți Trinitas TV!

În zilele puține care au trecut am avut cu toții ocazia să învățăm niște lucruri importante despre alcătuirea Bisericii și mesajul nostru în lume. Am văzut ce înseamnă să fii mare și bogat, dar să nu poți răspunde la întrebările mulțimii. Dacă puterea de stat ar fi permis, gloata ar fi putut intra fără reținere în palatul patriarhal și și-ar fi putut instala un patriarh în pantaloni de piele, iar televiziunile ar fi făcut din el în cîteva zile un ”sfînt”.

Televiziunea și feisbucul au devenit arme colosale. Complexul originalității despre care am scris zece ani în urmă, complexul libertății închipuite i-a făcut pe oameni mai vulnerabili decît robii de altă dată. Zeci de mii de oameni au ieșit în stradă să scandeze și alte sute de mii i-au aplaudat de acasă, fiecare închipuindu-și în capul său ceva. Nici nu a fost nevoie să li se formuleze un scop clar, le-au dat drumul pe străzi ca unei ape care spală totul în cale. Doar că apa n-a spălat chiar totul, a spălat doar Guvernul și primăria. Acum supărați-vă în continuare în pace, zburliți feisbucul, revoltați-vă, oricum nu se mai întîmplă nimic, căci libertatea voastră este de fapt libertatea LOR.

Strașnică în toată această taraveră a fost situația Bisericii. Efortul de a institui ”verticala puterii” după modelul Patriarhiei Ruse, a adus predica în criză, a anulat-o pur și simplu. Aparatul patriarhal a făcut eforturi colosale, estimate în bani și resurse umane, de a uniformiza discursul public, de a instaura acea ”poziție unică și oficială a Bisericii”. Televiziune patriarhală, radio cu 26 de frecvențe cumpărate, gazetă patriarhală, zeci de site-uri eparhiale, școli de teologie și conferințe în fiecare săptămînă din post – toate acestea nu au fost capabile să dea răspuns la o simplă întrebare: ”Ce faceți cu banii!” Vorba românului: practica bate gramatica! Dați foc la toate cursurile de omiletică și închideți Trinitas TV!

Biserica trebuie să se întoarcă la tradiția învățămîntului apostolic și patriastic, să-și construiască școala în jurul Sfintei Scripturi nu a doctrinelor sociale. Dacă am fi citit Scriptura, am fi știut că Biserica nu poate avea Birou și secretari de presă, am fi știut că răspunsurile pe care trebuie să le dăm nu se ”elaborează”, ci ne sînt ”date” de Hristos. ”Nu vă gîndiți dinainte ce veți răspunde, căci Eu vă voi da gură şi înţelepciune, căreia nu-i vor putea sta împotrivă, nici să-i răspundă toţi potrivnicii voştri” (Luca 21, 14-15). Am fi știut de la apostolul Pavel că ”nu toți sînt apostoli, nu toți învățători” (1 Corinteni 12, 29), și că darurile acestea nu se dau la pachet cu hirotonia, cu atît mai mult cu postul de purtător de cuvînt. Uneori o babă din mulțime poate descoperi adevăruri pe care nici patriarhul nu le vede, așa cum a fost cazul femeii care a prorocit la auzul cuvintelor lui Hristos: ”Fericite brațele care te-au legănat și țîțele la care ai supt!”

Sper din tot sufletul ca această lecție să determine aparatul patriarhal să revină la atmosfera conferințelor de la începutul anilor 2000, cînd tinerii ortodocși umpleau casele de cultură și amfiteatrele universităților pentru a asculta tîlcuirile Scripturii. Duhul suflă unde voiește și iubește sufletele libere. Nu stingeți rîvna tinerilor de a cunoaște, de a propovădui cu înțelepciune, de a crede în sobornicitatea Bisericii, de a-și iubi ierarhii, de a se simți apărați în vreme de restriște.

Cei care îmi cunosc cărțile și conferințele știu că ceea ce am zis acum nu e o scorneală prilejuită de vîrtejul momentului, ci că am avut această poziție de 15 ani încoace, pe care o găsiți detaliată în cărți precum ”Ortodoxia pentru postmoderniști”, ”Pietrele vorbesc. Mic tratat despre predică”, ”Singuri în fața libertății”, ”A iubi înseamnă a ierta”, ”Cronici incomode” și altele.

Vă felicit pe toți pentru răbdarea și dragostea imensă pe care o aveți!

Pr. Savatie Baștovoi