De ce copilul trebuie educat că există Dumnezeu?
16:26, miercuri, 25 mai, 2016 | Cuvinte-cheie: botez, copil, cresterea copilului, educaţie, educație religioasă, familie, in cresterea copilului primul lucru trebuie sa fie educarea lui in credinta, inima, însoţire a sufletului cu Hristos, Protoiereu Vasilie Zenkovskii, sfintele taine, suflet, taina
Prima problemă (în ordine temporală) a educaţiei religioase a copilului în familie este problema Botezului. Aici ne ciocnim imediat cu obiecţii: că pruncul nu înţelege marea Taină a Botezului, şi ca atare botezul nu trebuie săvârşit asupra unui prunc. Conştiinţa copilului nu poate participa la un lucru atât de mare ca unirea sufletului cu Hristos, şi ca atare Botezul, potrivit acestei viziuni, nu este însuşit de către ea. Când se converteşte la creştinism un adult, Taina Botezului reprezintă începutul şi chezăşia dezvoltării lui duhovniceşti, ceea ce nu are loc la copil.
În argumentele acestea există o doză de adevăr, însă a nu-l boteza pe prunc este o extremă nedreptate faţă de sufletul lui. Chiar dacă pruncul nu are trăirea Botezului, a-l lăsa în afara credinţei, a-l lipsi de educaţia religioasă doar din această cauză este cu totul inadmisibil. Este pur şi simplu o cruzime, întrucât înrâurirea religioasă asupra sufletului este absolut indispensabilă. Chiar şi ateul J.S. Mill recunoaşte excepţionala însemnătate a formei duhovniceşti în educaţie, spunând: „Pentru copii este indispensabil să li se insufle prejudecata libertăţii” – altfel spus, ei trebuie educaţi ca şi cum există Dumnezeu, pentru că aceasta face să crească sufletul.
Din punct de vedere pedagogic, problema Botezului este foarte simplă. Pentru copii, Tainele sunt absolut indispensabile, fiindcă ele zidesc legătura sufletului cu Biserica. Integrarea în viaţa bisericească are loc treptat. Cu toate că în copil se maturizează atât binele, cât şi răul, copilul este orientat mai mult către Dumnezeu, întrucât păcatele nu l-au înstrăinat încă de El, cum se întâmplă la adulţi. Educaţia religioasă nu constă în însuşirea intelectuală de către copil a vieţii religioase. Raţiunea va fi condusă la însuşirea principiilor vieţii creştine când va veni vremea. Copilul trebuie să ştie lucrurile fundamentale, indispensabile, şi trebuie ca acestea să aibă loc nu doar în mintea lui, ci mai ales în inima lui. Numai aşa se descoperă calea creştină.
Argumentul potrivit căruia copiii nu înţeleg Botezul nu stă în picioare. Fiecare Taină este o taină chiar şi pentru adult, dar razele dumnezeieşti care vin prin ea rămân nu în minte, ci mult mai adânc: în inimă. Noi nu ştim cum şi ce se petrece în tainica însoţire a sufletului cu Hristos. Este cu totul incorect să măsurăm puterea lucrării tainice cu măsura raţiunii, cu toate că însemnătatea acesteia nu poate fi contestată. Oricum, nu în raţiune se află centrul receptării Tainei de către noi.
Protoiereul Vasilie Zenkovskii, Cum să educăm copilul ortodox, Editura Sophia, București, 2011, pp. 46-47