De la suflet la suflet: ziua a VIII-a. „Să ne ținem de neamuri!”

„Să ne ținem de neamuri!”, o frază pe care o auzeam deseori în discuțiile cu rudele.

Interesant acest verb „a se ține” în respectivul context. E parcă despre un grup de dansatori prinși într-o sârbă și care trebuie să se țină ferm unul de brațul altuia, pentru că altfel nu mai formează cercul perfect. Sau ca un șir de verigi care doar ținându-se una de alta formează un lanț rezistent.

O legătură armonioasă între părinți și copii, între frați și surori, verișori, una bazată pe încredere și respect dintre nași și fini, între cumetri e totdeauna prilej de admirație.

Ce tip de „lipici” folosesc cei care reușesc să se țină?

Pe de o parte e dragostea și dăruirea, manifestate prin ajutorare, sprijin, încurajare, prin bucuria de bucuriile celorlalți și tristețea din cauza întristărilor lor.

Iar pe de altă parte este inima deschisă către Domnul. Or, așa cum spunea arhiepiscopul Iustinian Chira, „când Iisus este cunoscut şi ascultat cu adevărat, atunci se face pace şi în suflet, şi în familie, şi în ţară, şi în lume.”

Preot Octavian Moșin