De la suflet la suflet: ziua a XVI-a. Câți oameni, atâtea patimi!

Păcatul repetat devine un viciu, de care este greu să scapi. Iar patimile ne macină viața. Cât ai clipi din ochi. Societatea în care trăim este plină de patimi. Acestea se țin cumva în lanț și se alimentează una pe alta. Câți oameni, atâtea patimi!

Cel mai grav este că o parte din pătimași fie nu conștientizează influența acestora, fie nu își pun problema depășirii sau dezrădăcinării lor.

Zilele trecute m-am întâlnit cu un cunoscut din copilărie. Cândva eram o autoritate pentru el, un fel de badea, pentru că și eram mai mare, dar și îi ofeream protecție în fața altor puști din mahală.

După atâția ani, cred că mai bine de 25, îl descopăr un bărbat înalt și frumos, dar plin de tatuaje și cu o mulțime de pachete de țigări în birou.

Îl sfătui să renunțe la fumat, să practice sportul și să ducă un mod de viață sănătos. Răspunsul lui m-a întristat, dar nu m-au uimit: „Mai bine mor decât să renunț la aceste plăceri!”

Cunosc acest fel de bravadă. O facem pe eroii atâta timp cât ne este bine, cât nu simțim cum ni se agravează sănătatea, iar când, nu dă Doamne, ajungem într-o stare critică, suntem gata să renunțăm la toate doar să ne fie bine.

Așa se întâmplă cu multe dintre cele folositoare sufletului și trupului: când nu le faci de voie, ajungi să le faci de nevoie.

Preot Octavian Moșin