De Sărbătoarea Arătării Domnului PS Siluan, Episcopul Orheiului, a liturghisit la Mănăstirea Curchi

De Sărbătoarea Arătării Domnului, Preasfinţitul Siluan, Episcop de Orhei, Vicar mitropolitan și Egumen al Mănăstirii Curchi, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi, a săvârşit Sfânta Liturghie la Mănăstirea Curchi.

Botezul Domnului, numit și Epifanie sau Teofanie — termeni care înseamnă „Arătarea” sau „Descoperirea lui Dumnezeu” — este una dintre cele mai profunde sărbători ale Bisericii Ortodoxe. În această zi, la Iordan, Se descoperă lumii taina Preasfintei Treimi: Tatăl mărturisește din cer, Fiul Se botează în apele râului, iar Duhul Sfânt Se pogoară în chip de porumbel.

În primele veacuri creștine, Nașterea Domnului și Botezul Domnului erau prăznuite împreună, ca o singură sărbătoare a arătării lui Dumnezeu în lume. Abia din secolul al IV-lea cele două praznice au fost separate, însă legătura lor adâncă se păstrează atât în teologia Bisericii, cât și în iconografie, unde întâlnim elemente comune: peștera, muntele, îngerii și raza dumnezeiască ce arată pogorârea harului.

Mântuitorul Hristos nu a primit botezul pentru că ar fi avut nevoie de curățire, fiind fără de păcat, ci, după cum ne învață Sfinții Părinți, pentru a lua asupra Sa curățirea noastră. Prin intrarea Sa în apele Iordanului, El sfințește firea apelor și întreaga creație, deschizând omului calea înnoirii și a nașterii celei de sus. Botezul Său devine astfel temelia Botezului creștin, prin care omul moare păcatului și se naște la viața cea nouă în Hristos.

De aceea, în ziua Teofaniei, Biserica săvârșește Sfințirea cea Mare a apei, chemând pogorârea Duhului Sfânt peste apă, care devine izvor de binecuvântare, de curățire și de tămăduire pentru suflet și trup. Aghiasma Mare nu este doar un simbol, ci o mărturie vie a lucrării harului dumnezeiesc în lume.

După încheierea Sfintei Liturghii a fost oficiată Sfințirea cea Mare a Apei.

Sursa: https://manastireacurchi.md/