Despre “cugetul patristic”. Răspuns dat unui tânăr teolog

În cuvântul său „Despre legătura ucenicului cu stareţul”, adresat cu precădere monahilor (vezi această carte), părintele Emilianos Simonopetritul atinge o problemă fundamentală pentru gândirea teologică şi spiritualitatea ortodoxă, şi anume: „cugetul stareţului (φρονήματος του γέροντα)”. De fapt, grecescul φρόνημα nu are un echivalent românesc exact. El nu este nici cuget (διάνοια), nici gând (γνώμη) şi nici duh (πνεῦμα). Termenul, având în rădăcina sa cuvântul „νοῦς – raţiune/gândire”, şi se referă la viziunile stareţului despre viaţa duhovnicească, la principiile şi modul lui de gândire şi ar putea fi tradus prin „concepţie/concepţii”.  

După cum precizează părintele Emilianos, cunoaşterea „concepţiilor” stareţului nu se referă la cunoaşterea gândurilor sau la însuşirea cunoştinţelor stareţului, ci are în vedere perceperea şi racordarea la modul său de gândire, la concepţiile lui privind creşterea duhovnicească a obştii şi a fiecărui monah în parte. Între călugări deseori se foloseşte expresia „(nu) îmi plac concepţiile lui despre monahism”. Ei, tocmai la aceste concepţii se referă părintele Emilianos. Totuşi, urmând unei tradiţii mai generale de a traduce φρόνημα prin cuget, folosim şi expresia „cugetul stareţului”, dar cu sensul de concepţie, viziune, mod de a gândi/vedea lucrurile în plan duhovnicesc.

Bineînţeles, ideea de cuget se referă nu doar la legătura ucenicului cu stareţul, ci şi la felul în care noi îi privim şi îi înţelegem pe Părinţii Bisericii şi cugetul lor. Mulţi îi citesc, dar puţini îi înţeleg; şi aceasta nu doar pentru că nu s-au ridicat la înălţimea lor duhovnicească ci, ca să o spunem direct, şi pentru faptul că nici nu vor să-i înţeleagă şi nu ştiu cum se face asta. Deseori citim Sfinţii Părinţi şi Canoanele Bisericii doar pentru a găsi îndreptăţiri ale faptelor şi viziunilor noastre sau pentru a condamna faptele şi viziunile altora, dar nu ne lăsăm formaţi de cugetul patristic. Şi mai grav e că, având atâta informaţie şi mii de cărţi în toate limbile, nu apucăm totuşi să-i citim integral pe Sfinţii Părinţi, ca să le înţelegem gândirea şi faptele, ci ne mulţumim cu citate selectare şi furnizate de alţii, care au transformat Sfinţii Părinţi în nişte „monştri” după chipul şi asemănarea acelor compilatori.

Ce să mai vorbim de faptul că, pentru a-i înţelege pe Părinţi, este nevoie de cunoaşterea limbilor în care au scris (greacă, latină, siriacă etc.) sau, cel puţin, a contextului istoric în care ei au trăit şi au scris. Fără înţelegerea contextului, a ereziilor şi problemelor timpului, a personalităţii scriitorului şi adresantului, scrierile Sfinţilor Părinţi devin seci, iar pentru unii, chiar periculoase. La tot pasul vedem fundamentalişti şi extremişti pseudo-ortodocşi, care fac trimitere la Sfinţii Părinţi şi la Canoane, dar ei n-au nimic comun cu cugetul patristic. Aceştia sunt ca şi comuniştii care spuneau că modelul lor socio-politic este Hristos şi Evanghelia, dar îi omorau pe creştini.

Un enorm pas înainte în cunoaşterea cugetului patristic, l-a făcut, pentru teologia românească, părintele arhidiacon Ioan Ică jr., care duce mai departe lucrarea începută de marii titani ai secolului XX: Teodor M. Popescu, Dumitru Fecioru, Teodor Bodogae şi, mai ales, Dumitru Stăniloae. Dar, la moment, părintele Ioan Ică jr. este aproape singur. Şarlatani care să facă copy-paste după Sfinţii Părinţi avem destui, inclusiv cu grade universitare şi academice sau „duhovnici” cu bărbi foarte lungi, dar adevăraţi cunoscători ai cugetului patristic avem foarte puţini. Iar aceasta presupune atât trăire duhovnicească şi foarte multă rugăciune, cât şi foarte mult studiu. Acelaşi părinte Emilianos recomanda ca înainte de rugăciune mai întâi să citim din Scriptură şi din Sfinţii Părinţi, ca să intrăm în duhul şi cugetul lor, şi numai după aceea să începem rugăciunea.

De aceea, dragi teologi începători, puneţi mâna pe carte şi nu vă ascundeţi după citatele patristice, ci încercaţi să înţelegeţi în profunzime ce au vrut să spună Sfinţii Părinţi şi de ce au spus anumite lucruri…

Ierom. Petru (Pruteanu)

Sursa: http://www.teologie.net/