Despre ispite și încercări

Din vina căsătoriților, a unuia dintre soți sau chiar din vina ambilor soți, viața unei căsnicii se poate transforma într-o mare nefericire. Posibilitatea unei căsnicii fericite este uriașă, însă nu trebuie să uităm nici de posibilitatea unui eșec. Și doar o viață trăită cu înțelepciune și dreptate te poate ajuta să atingi culmile ideale ale unei relații conjugale.

     Ca de foc să vă temeți chiar și de cel mai neînsemnat început de neînțelegere sau înstrăinare. Căci de multe ori se întâmplă când soțul sau soția, în loc să se abțină, poate să rostească un cuvânt neînțelept, necugetat și iată că între două inimi care până atunci erau una, apare o mică fisură, care crește și crește până ce ei se vor trezi rupți unul de altul pentru totdeauna. Ați rostit ceva în grabă, necugetat? Imediat să vă cereți iertare. Între voi s-a iscat o oarecare neînțelegere? Nu are importanță din vina cui s-a iscat, este mai important ca să nu-i permiteți să stea între voi, nici măcar pentru o oră. Încercați să vă abțineți de la ceartă. Și să nu mergeți la culcare tăinuind în suflet mânia. În viața unei familii mândria nu trebuie să-și aibă locul. Niciodată să nu-ți desfătezi sentimentul mândriei rănite, contabilizând cu scrupulozitate cine anume trebuie să-și ceară iertare primul. Cine iubește cu adevărat, nici nu se îndeletnicește cu o atare cazuistică, dimpotrivă, oricând este gata să cedeze și să-și ceară iertare.

     Adevărata dragoste a unui soț fidel și credincios rămâne la fel de sinceră și de profundă chiar și atunci când frumusețea feței soției sale se ofilește, strălucirea ochilor se stinge, iar odată cu bătrânețea fața ei este brăzdată și de riduri sau de cicatricile bolilor, amărăciunilor și grijilor vieții pământești. Nu există pe lumea aceasta asemenea unități de măsură capabile să măsoare adâncimea dragostei lui Hristos față de Biserica Sa și niciun om muritor nu poate să iubească atât de profund ca El, și totuși fiecare dintre soți este dator să-și iubească soția în asemenea măsura în care dragostea aceasta poate fi repetată și aici, pe Pământ. Și atunci nici un sacrificiu făcut de el pentru iubita sa nu-i va părea prea mare.

     Odată cu trecerea timpului, dar și datorită muncii și grijilor vieții, farmecul frumuseții fizice dispare, iar în schimb ar trebui să strălucească tot mai mult și mai mult frumusețea sufletului, singura capabilă să înlocuiască nurii de altă dată. Se cuvine însă ca soția să fie preocupată mai mult cum să-i placă soțului său, iar nu și altcuiva. Și mai ales atunci când rămân doar ei doi soția trebuie să arate cel mai bine, iar nu să-și neglijeze aspectul fizic pe motiv că oricum nu o vede nimeni. Căci nu este de nici un folos pentru o soție să fie voioasă și atragătoare în compania amicilor, iar odată rămasă singură, să cadă în melancolie și să tacă, dimpotrivă, o soție trebuie să rămână veselă și atrăgătoare mai ales atunci când rămâne doar ea și soțul său, în intimitatea casei sale liniștite. Atât soțul cât și soția trebuie să-și dăruiască unul altuia tot ce au ei în sine mai bun și mai de preț. Numai preocuparea soției, sinceră și fierbinte, față de toate afacerile soțului său, precum și înțeleptele sale sfaturi, îi dau lui puterea necesară spre împlinirea datoriilor cotidiene și îl fac mai curajos pentru orice luptă. Iar puterea și înțelepciunea, atât de necesare unei femei pentru împlinirea sfintelor îndatoriri de soție, ea le poate găsi și chiar dobândi numai și numai dacă se va adresa lui Dumnezeu. Singură dragostea, duioasă și mângâitoare, le îmblânzește pe toate, și munca grea, și grijile prea mari, și dificultățile, și sacrificiile, și chiar durerea, căci în fața dragostei toate se înmoaie, își pierd intensitatea, întunecarea și severitatea lor, la fel cum stâncile golașe, colțuroase și reci, devin minunate când ghirlandele verzi ale trandafirilor sălbatici se încolăcesc în jurul lor, umplând toate adânciturile și crăpăturile cu gingașele flori.

     Fiecare casă de om își are încercările și ispitele sale, iar într-o casă adevărată domnește pacea pe care furtunile acestei vieți pământești nu pot să o tulbure. Casa este un loc al căldurii și al mângâierii. Într-o casă se cuvine să se vorbească cu dragoste. Iar într-o astfel de casă se pot educa doar caractere blânde și frumusețe. Din păcate, una dintre cele mai mari nenorociri ale vremurilor noastre este și faptul că serile tihnite și liniștite în sânul familiei sunt din ce în ce mai strâmtorate de afaceri, distracții și frecventarea societății.

     Există necazuri și durere ce pot răni sufletul mai mult chiar și decât moartea. Însă dragostea lui Dumnezeu poate să transforme oricare dintre ispite în blagoslovenie. Dragostea noastră, unul față de altul, poate fi sinceră și profundă în zilele cele cu soare, dar niciodată dragostea nu poate fi mai puternică decât în zilele de suferință și durere, atunci când în suflet se deschid toate comorile cele ascunse ale iubirii.

Fragment din Despre căsătorie şi viaţa de familie

Extrase din însemnările împărătesei Rusiei

Alexandra Feodorovna Romanova

Traducere din rusă de Dumitru Lăpușneanu

Text redactat de Anastasia Voleanschi

Va urma…