Din 23 februarie intrăm în Postul cel Mare

Postul este o modalitate prin care naştem şi creştem înfrânarea şi, de rând cu ea, creştem omul lăuntric. Deşi prin post sleim puterile trupeşti, tocmai prin el putem deveni mai puternici sufleteşte. „În post slăbim trupește, dar ne întărim duhovnicește,” ne confirmă Sf. Vasile cel Mare.

Viaţa creştină nu poate fi închipuită fără de post şi rugăciune, căci „rugăciunea e respirația sufletului, iar postul e apa care stinge văpaia patimilor.” (Părintele Arsenie Boca).

Sunt încă mulţi care nu pricep rostul postului şi, evident, nu-l ţin. „Totuşi, tocmai postul trupesc ne ajută să ne pocăim şi să ne mântuim, fiindcă lăcomia pântecelui este născătoarea tuturor celorlalte patimi şi în acelaşi timp cea mai uşor de biruit. Dacă vom împlini această poruncă uşoară, dacă ne vom înfrâna pântecele, vom căpăta stăpânire şi asupra celorlalte patimi.” (Sf. Luca al Crimeei).

Postirea nu trebuie privită doar raţional, ca o simplă dietă. Ea poate fi înţeleasă şi aduce roade doar raportată la suflet, la Dumnezeu. După mine, omul ce se abţine de la anumite mâncăruri şi băuturi fără vreun scop duhovnicesc, nu dobândeşte mai nimic, nici nu înţelege de ce ar fi nevoie de un astfel de efort.

Ba mai mult, omul lipsit de raţionamente duhovniceşti fuge de post, se teme să nu secătuiască. Adesea auzim vorbe: „Nu pot posti… sunt bolnav… n-aş trăi fără de lactate, chiar fără de cărnuri… şi aşa sunt slab, dacă nu mai mănânc…”. Adesea omul fiind privat de bucate devine mai rău decât a fost până la post, se transformă într-o fiară gata să-i înghită pe toţi, căci prin post fără rugăciune, milostenie etc. nu putem lecui sufletul, dar aprindem patimile din noi.

„Ce folos este ca trupul să fie deșert de bucate, iar sufletul a-l umplea de păcate? Ce folos este a fi galbeni și ofiliți de post, iar de pizmă și ură să fim aprinși? Ce folos este a nu bea vin și a fi beți de veninul mâniei? Ce folos este a nu mânca cineva carne și cu hulele a rupe carnea fraților noștri? Ce folos este a ne opri de cele ce sunt uneori slobode și a face cele ce nu sunt niciodată slobode? Că Dumnezeu pe aceia îi iubește și îi cinstește, care se feresc de cele oprite.” (Sf. Antim Ivireanul).

În câteva zile ne bate la uşă o nouă perioadă de postire, premergătoare Învierii Domnului. E o adevărată primăvară a sufletului, prilej de a ne purifica sufletul şi de a ne opri din pornirile noastre păcătoase. Să acceptăm această invitaţie la pocăinţă, abstinenţă şi săvârşire de fapte bune, şi nu vom regreta! Orice lucru important se dă cu greu, nu cade din pod. Astfel, dacă vrem să fim mai buni, mai aproape de Dumnezeu, să ne îndeletnicim şi cu postul!

Biserica deja ne pregăteşte de post prin săptămânile pregătitoare, care ne-au pus în prim-plan câteva instrumente necesare pentru a parcurge un post cu adevărat. E vorba de smerenie, pocăinţă, ascultare şi multă râvnă. Totodată, păşim spre Duminica Iertării, căci numai o inimă împăcată cu toată lumea poate stărui în dragoste.

„În post contează foarte mult să vă iertaţi unul pe altul. Poţi să mori de foame, nu are niciun rost postul tău, până nu te împaci cu celălalt. Unii nu-şi vorbesc cu anii. Dar postesc fiecare post. Vai de postul lor!” – ne spune marele duhovnic Părintele Sofian Boghiu.

Nu vă fie frică, îndrăzniţi, POST BINECUVÂNTAT!

Preot Octavian Moşin