„Doar Maica Domnului îl mai poate ajuta!” - Portalul "Moldova Ortodoxă" | Portalul "Moldova Ortodoxă"
Header image

„Doar Maica Domnului îl mai poate ajuta!”

16:50, miercuri, 29 aprilie, 2015 | Cuvinte-cheie: , , , , , , ,

Părinţii mei sunt căsătoriţi de peste 25 de ani.Ca în orice fel de căsătorie, au existat momente plăcute şi mai puţin plăcute, iar în ultimii 4 ani, chiar o perioadă tristă. De ce? Pentru că pe tatăl meu pusese stăpânire patima be­ţiei. O patimă grea şi nemiloasă, atât pentru cel care o are, cât şi pentru cei din jurul lui.
Până să cer ajutorul Maicii Domnului, m-am docu­men­tat mult cu privire la această boală, în special, despre metodele de vindecare. Bineînţeles că ajutorul medical ve­nea doar odată cu intenţia de colaborare a celui care su­feră de alcoolism, o cola­borare pe care, în mod cert, o per­soană dependentă de alcool nu o va accepta. Un om care are acest viciu nu crede niciodată că ar avea nevoie de aju­tor, conside­rând că el nu este un „al­coolic”, ci doar o per­soană care „mai bea câteva pa­ha­re”. Aşa era şi în cazul tată­lui meu. Nu a realizat că un pahar azi, altul mâine, apoi mai multe pahare pe zi deja deveniseră obişnuinţă pen­tru el. După ce a ieşit la pensie, îşi făcuse chiar un pro­gram zilnic: dimineaţa se trezea cu gândul la pahar, apoi pleca înainte de prânz sub pretextul de a-şi vizita câţiva prie­teni (prieteni dependenţi de alcool, ca şi el) să joace şah, „aşa cum fac pensionarii”, spunea, apoi se întorcea acasă, seara, sub influenţa alcoolului.
Ca orice persoană alcoolică, şi tata începuse să ne provoace suferinţă. Nu era agresiv, dar ne certam des cu el, îi reproşam că bea, ne întristam din cauza stării în care se afla. Mama nu a mai rezistat şi s-a îmbolnăvit de inimă, din cauza supărărilor pe care i le făcea. Supărat de atitu­dinea noastră, de faptul că nu înţelegeam că trebuie să-şi „îmblânzească” anii de pensie, care i se păreau foarte grei, s-a decis într-o zi să se mute definitiv la căsuţa pe care o are la ţară. A anunţat că acolo va rămâne definitiv, afun­dându-se şi mai mult în alcool, uitând de familie şi, în special, de mama.
Nu mai încăpea amânare. Venise momentul să facem ceva, să îl ajutăm. Fără să îşi dea seama, căzuse, pur şi sim­­plu, în acest mare păcat al alcoolului şi nu mai putea scă­pa de el. Singura cale de ieşire era credinţa în Dumne­zeu şi în Maica Domnului, mijlocitoarea rugăciunilor.
Am căutat pe internet ca­zuri de oameni care trecu­seră, şi ei, prin patima al­coolului. Unii pomeneau de ceaiuri din frunze de pă­trun­jel, băute de dimineaţă pe sto­macul gol. Dar cum pu­team să îl fac pe tata să bea un astfel de ceai? Nu ar fi voit niciodată. În plus, chiar eu eram sceptică, nu prea îmi venea să cred că nişte simple ceaiuri îl vor putea scăpa de patima lui. Aşa că am continuat să caut şi, în cele din urmă, am găsit ceva: era povestea unei femei care şi-a scă­pat fratele de dependenţa de alcool citind, la sfătuirea duhovnicului, Paraclisul Maicii Domnului, timp de 40 de zile. Atunci am zis în sine mea: „Doar Maica Domnului îl mai poate ajuta!”, deşi 40 de zile mi s-au părut mult, în situaţia în care trebuia făcut ceva urgent.
Şi atunci mi-am propus să citesc Paraclisul într-o zi. Se poate. În 10 ore se poate citi de 40 de ori, dar având şi alte treburi, l-am citit cu mare evlavie în trei zile, şi cât am pu­tut, am citit şi din Psaltire (ajută mult).
În aceste 3 zile am ţinut post şi m-am rugat cu mare încredere Maicii Domnului, citindu-i Para­clisul cu o candelă aprinsă în faţa Sfintei sale Icoane. Şi minunea a venit. După scur­gerea zilelor de citit, într-o marţi dimineaţă, tata a sunat-o pe mama la telefon: „Să ştii că nu mai beau, mă întorc acasă! Ai grijă de tine şi de inima ta”.
Şi astăzi, îmi vine greu să cred că am trăit această mi­nune şi că tata s-a vindecat. Îi mulţumesc Prea Sfintei Năs­cătoare de Dumnezeu că mi-a ascultat rugăciunile! Slavă Ţie, Dumnezeul Nostru!
„Cât poate Dumnezeu cu puterea, tot atât poate Mai­ca Domnului cu rugăciunea!”.
ADRI – Hunedoara
surasa :Revista Formula As
sitka
Contact Form Powered By : XYZScripts.com