Document: Biserica Ortodoxă din Moldova propune măsuri de promovare a vieții nenăscute și contra avortului

Sinodul Bisericii Ortodoxe din Moldova (Patriarhia Moscovei), întrunit pe 10 decembrie în ședință ordinară, a adoptat printre altele o hotărâre prin care solicită Ministerului Sănătății implementarea unor măsuri și amendarea unor acte legislative care privesc dreptul la viață al ființei umane nenăscute ca și libertatea de conștiință a cetățenilor contribuabili la bugetul de stat.

Concret, Sinodul atrage atenția că avortul nu face parte dintre drepturile protejate la nivel internațional, în timp ce dreptul la viață este un drept fundamental, pe care legislația avortului îl încalcă. De asemenea dreptul la obiecția de conștiință a personalului medical și dreptul femeii însărcinate la informare sunt drepturi recunoscute în general, dar neaplicate sau aplicate deficitar în Republica Moldova.

Sinodul propune o serie de măsuri noi sau amendări ale unor acte legislative existente în vederea respectării dreptului la viață și îmbunătățirii sănătății în Moldova, printre care: oprirea finanțării publice pentru avort; recunoașterea dreptului medicilor de a refuza practicarea avortului; asigurarea unei consilieri corespunzătoare a femeii aflate în criza de sarcină.

Redăm integral documentul sinodal.

–

SINODUL BISERICII ORTODOXE DIN MOLDOVA

MINISTERULUI SĂNĂTĂŢII AL RM

 NOTĂ INFORMATIVĂ

ŞI PROPUNERI PRIVIND MODIFICAREA UNOR ACTE LEGISLATIVE

REFERITOR LA AVORT

 DREPTURILE COPILULUI NENĂSCUT, DREPTUL MEDICULUI DE A REFUZA SĂ PRACTICE AVORTUL, DREPTUL MEDICULUI DE A REFUZA SĂ PRACTICE AVORTUL, DREPTUL MEDICULUI DE A REFUZA SĂ PRACTICE AVORTUL

 

A. DREPTURILE COPILULUI NENĂSCUT

Dreptul la viaţă este proclamat ca valoare universală şi consemnat în mai multe acte legislative internaţionale la care Republica Moldova este parte. În contextul promovării acestei valori, protejarea vieţii persoanei apare în calitate de îndatorire internaţională a statului, din care decurge obligaţia să o apere cu prioritate.

ACTE INTERNAȚIONALE

1. Declaraţia cu privire la drepturile copilului (1959)

Articolul 6.1. prevede că “Statele părţi recunosc dreptul la viaţă al fiecărui copil.”

2. Convenţia cu privire la drepturile copilului (1989)

În articolul 6, Convenţia prevede de asemenea că statele părţi „recunosc dreptul la viaţă al fiecărui copil” (art. 6.1) şi că „statele părți vor face tot ce le stă în putință pentru a asigura supraviețuirea și dezvoltarea copilului” (art. 6.2). Întrucît existenţa „copilului” este recunoscută în preambul „atît înainte cît şi după naştere”, aceste articole se aplică şi nenăscutului.

3. Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice. Articolul 6 „ Dreptul la viață”

Art. 6.1: „Fiecare fiinţă umană are dreptul inerent la viaţă”. Conceptul „fiecare fiinţă umană” este echivalent expresiei din cuvîntul introductiv „tuturor membrilor familiei umane”. Toţi membrii familiei sunt ființe umane şi vice versa. Un copil aflat în pîntece este mai presus de îndoială un copil uman, şi deci o fiinţă umană şi un membru al familiei (speciei), astfel, el are „dreptul inerent la viaţă”. Nu există o contradicţie între aceşti termeni ai Acordului. Avortul opreşte copilul din a face un lucru: din a-şi continua viaţa. Spre deosebire de alte drepturi, posedarea şi exercitarea dreptului la viaţă nu pot fi separate.

Adoptarea legilor ce protejează viața nenăscutului este aşadar în conformitate cu scopul şi intenţia Pactului.

Art. 6.5 o recunoaștere a umanității, demnității și egalității (în drepturi) a copilului nenăscut.

Articolul 6.5, care prevede că „condamnarea la moarte… nu va fi executată împotriva unei femei însărcinate” este o expresie foarte clară a unei înţelegeri unanime conform căreia copilul nenăscut este o fiinţă umană care are dreptul individual la protecţia legii. Întocmitorii nu au specificat cu exactitate un punct anume cînd această protecţie trebuie exercitată. Singura condiţie impusă este existenţa sarcinii. Interdicţia avortului în articolul 6.5 nu este aşadar limitată în funcţie de stadiul sarcinii.

Nici măcar un singur tratat sau acord universale nu susţin că ar exista un „drept la avort”.

ACTE NAȚIONALE

1. Constituția Republicii Moldova, art.24

Constituţia Republicii Moldova declară, la art.24, că statul garantează fiecărui om dreptul la viaţă, individualitatea fizică şi psihică. Ocrotirea persoanei în Republica Moldova este o sarcină principală a statului.

2. Lege nr.338 din 15.12.1994 privind drepturile copilului reglementează în Cap. II Drepturile fundamentale ale copilului, art.4 Dreptul la viață: Dreptul copilului la viaţă şi la inviolabilitatea fizică şi psihică este garantat.

PRACTICA ALTOR STATE

Dat fiind faptul că cu părere de rău în Republica Moldova nu există legi care ar interzice efectuarea avortului, se amendează doar în cazul cînd această intervenţie se face după 12 săptămîni de sarcină, ar fi relevant să urmărim exemplul țărilor care se opun avortului. Din această grupă fac parte: Malta, Irlanda şi (practic) Polonia, la care se adaugă Irlanda de Nord, aflată în componența Marii Britanii.

Malta oprește cu desăvîrșire avortul, în ciuda presiunilor uriașe din partea ONU și UE care solicită modificarea legislației. Oricine realizează un avort – sau o femeie ce își provoacă un avort sau încuviințează să avorteze – riscă închisoarea între 18 luni și 3 ani. Medicul, chirurgul, obstreticianul sau farmacistul care realizează avorturi este pasibil de Închisoare între 18 luni și 4 ani și i se interzice să-și mai exercite profesia pe tot parcursul vieții .

In Irlanda, avortul este oprit cu excepţia cazului în care mama este în pericol de a se sinucide, însă guvernul şi Biserica Catolică încearcă să închidă şi această “portiţă”.

In Polonia şi Irlanda de Nord, teoretic se poate apela la avort dacă sarcina a apărut în urma unui viol, incest, dacă fătul are malformaţii grave sau dacă viaţa şi sănătatea mamei sunt puse în pericol; practic însă, atît reglementările specifice, cît şi sprijinul dat de stat în asistarea femeilor care intenţionează să apeleze la întreruperile de sarcina reduc pînă aproape de nesemnificativ numărul avorturilor.

B. DREPTUL MEDICULUI DE A REFUZA SĂ PRACTICE AVORTUL

Un element important în promovarea respectării dreptului la viață se referă și la faptul că există medici care din anumite considerente nu doresc să practice avortul. Motivele sunt fie din conștiință, fie de religie.

Dreptul acestora de a-și exprima voința atunci cînd sunt puși în situația de a face avort sau nu trebuie respectat și nici într-un caz îngrădit, mai ales din considerentul faptului că nici o reglementare legislativă nu interzice acestora dreptul de a alege .

În unele țări rata de avortare s-a micșorat datorită ginecologilor ce refuză realizarea întreruperilor de sarcină.

În Italia procentajul medicilor care refuză avortul este aproximativ de 70% . Un nou raport al guvernului italian relevă că rata avortului în țară continuă să scadă în același timp în care procentul ginecologilor care refuză practicarea avortului a crescut la 80-90%, cel mai ridicat de pînă acum.

Însă niciun tratat european nu a numit vreodată avortul ca „drept al omului”, în timp ce obiecția de conștiință a fost definită explicit în Convenția Europeană a Drepturilor Omului și de Consiliul Europei, cu trimitere specifică la refuzul personalului medical de a practica sau asista avortul.

Tot mai multe spitale din Croația anunță că medicii lor refuză să mai facă avorturi, deși intervenția este legală, din motive de conștiință. În unul din spitalele principale din Zagreb, „Sfîntul Spirit”, nu mai există medici care să facă avorturi. Ginecologi, care apelează la clauza de conștiință. Avortul a fost legalizat în Croația în 1978 și este permis la cerere pînă în săptămîna a 10-a de sarcină. Obiecția de conștiință care le permite medicilor să refuze practicarea sau asistarea avortului este inclusă în lege.

PRACTICI JUDICIARE SI PREVEDERI LEGALE

Dreptul la obiecțiunea de conștiință și/sau religie a personalului medical și a instituțiilor medicale este o chestiune de principiu, dat fiind faptul că nimeni nu poate fi forțat să vatăme viața sau demnitatea, chiar dacă anumite practici sunt tolerate de lege. De aceea, atunci cînd legiuitorul consideră necesar să permită o anumită derogare de la principiul respectului pentru viața și demnitatea umane, această derogare este în mod normal acompaniată de o „clauză de conștiință” expresă.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului, ca și Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei, au recunoscut acest drept și această obligație la obiecțiunea pe motive de conștiință atît persoanelor, cît și instituțiilor:

Rezoluția Adunării Parlamentare a Consiliului Europei nr. 1763/2010 privind dreptul la obiecțiunea de conștiință în cadrul îngrijirilor medicale legale: „Niciun spital, instituție sau persoană nu poate face obiectul unor presiuni, să fie ținut responsabil sau să fie supus discriminării de orice fel pentru că a refuzat să realizeze, să aprobe sau să asiste la un avort, la o provocare a avortului spontan sau la o eutanasie sau să se supuna la astfel de practici, și nici pentru refuzul de a realiza orice intervenție vizînd provocarea morții unui fetus sau a unui embrion uman, oricare ar fi motivele acestor practici”.

Din decizia CEDO în cazul R.R. c. Polonia: „Statul are obligația de a organiza sistemul de sănătate publică astfel încît să asigure personalului medical exercițiul efectiv al libertății de conștiință a acestora (…)” [R.R. c. Polonia, n° 27617/04 § 26 si Rommelfanger c. RFA, no 12242/86, dec. Comisiei.]

C. DREPTUL MAMEI LA CONSILIERE

Consilierea constituie una din acele acțiuni de prevenire a avortului. Realitatea constatată denotă că mamelor, practic, nu li se oferă consiliere. Lipsa de informare a femeilor înaintea avortului a fost motivată prin faptul că nici o femeie intervievată nu a putut numi metoda prin care i s-a făcut cîndva avortul sau să ofere careva informaţie despre discuţia cu medicul înainte de efectuarea lui.

Prestatorii nu cunosc noţiunea de consiliere, unii nu o consideră necesară, atitudinea faţă de paciente este foarte paternalistă.

În mai multe state europene consilierea este asigurată.

Germania. Femeia trebuie să primească consiliere adecvată timp de 3 zile înainte de avort. Consilierea este asigurată de stat şi are scopul de a o informa pe femeie că copilul încă nenăscut are dreptul la viaţă, în încercarea de a o convinge să ducă sarcina la bun sfîrşit.

Suedia. Dacă avortul este cerut între săptămînile 12 şi 18 de sarcină, femeia trebuie să primească consiliere asupra procedurii, din partea asistentei sociale. După săptămîna a 18-a, este obligatorie obtinerea permisiunii pentru avort de la Colegiul National pentru Sănătate şi Asistenţă Socială.

Belgia. Femeia trebuie să primească consiliere timp de cel puţin 6 zile înaintea procedurii, consiliere ce trebuie să fie realizată de un medic într-o instituţie specializată, cu resurse de informaţii specifice.

În Republica Moldova s-au încercat măsuri de prevenire ale avortului prin intentarea unui proiect de lege de consiliere preavort a femeilor aflate în criză de sarcină, care prevede instituirea unei proceduri de consiliere preavort. Procedura de consiliere preavort care inițial era preconizat a fi instituită printr-un nou proiect de lege, printr-un nou articol 32 al Legii cu privire la ocrotirea sănătății, care trebuia să prevadă anume „Operația de întrerupere a cursului sarcinii poate fi efectuată numai după ce femeia a fost informată și consiliată în mod obligatoriu și gratuit privind: a) existența complicațiilor imediate și tardive, fizice și psihice ale întreruperii voluntare a cursului sarcinii; b) dezvoltarea embrionară și fetală la momentul consilierii cu menționarea că această dezvoltare va fi întreruptă prin procedură medicală, asigurîndu-se, dacă este posibil, examinarea ecografică și înmînarea înregistrării acesteia;c) alternativele întreruperii voluntare a cursului sarcinii, cum ar fi posibilitatea de încredințare a copilului spre adopție, darea copilului în asistență maternală sau în plasament simplu, creșe cu program săptămînal etc.;d) asistența socială, medicală, psihologică și materială în timpul sarcinii și după naștere, furnizată de diverse instituții de stat sau organizații private.(2) Procedura de consiliere presupune cel puțin o ședință de consiliere de la care începe să curgă termenul obligatoriu de gîndire de 5 zile, în interiorul căruia medicul ginecolog nu poate recurge la întreruperea voluntară a cursului sarcinii.(3) Dacă scurgerea integrală a termenului obligatoriu de gîndire face imposibilă întreruperea cursului sarcinii pînă la expirarea primelor 12 săptămîni de sarcină, acest termen va fi scurtat.(4) Consilierea poate fi efectuată și în regim privat, în afara unităților spitalicești de stat.(5) Nerespectarea procedurii de consiliere, precum și efectuarea operației de întrerupere voluntară a cursului sarcinii în lipsa certificatului care atestă efectuarea consilierii sau fără consimțămîntul soțului se pedepsește în conformitate cu legislația în vigoare. “

Din păcate acest proiect de lege care dădea oportunitatea salvării unor vieţi nevinovate nu a fost aprobat.

În ultimul timp sistemul medical a intervenit cu o soluție pentru familiile care au probleme de infertilitate- fertilizarea în vitro. La prima vedere aceasta ar părea că are un scop benefic, însă de fapt este o tehnologie periculoasă, care implică realizare unor experimente pe embrioni. Prin aceste tratamente FIV sunt omorîţi un număr foarte mare de embrioni nedoriți, ceea ce înseamnă moartea multor fiinţe umane aflate în stadiul incipient al existenţei lor. Prevenirea viitoarelor mame despre soarta fetușilor care sunt nimiciți de facto nu se realizează, ceea ce presupune aceeași lipsă de consiliere, în cazul dat fiind practic acelaș avort doar că e mai grav, distrugîndu-se un număr mult mai mare de copii concepuți.

Considerăm că personalul medical are o responsabilitate deosebită de a informa părinții în detaliu despre situația embrionilor la efectuarea feltilizării în vitro pentru a evita un omor multiplu de ființe umane.

D. DREPTUL PERSOANELOR IMPOZABILE

Sistemul asigurărilor obligatorii de asistenţă medicală, introdus și în Republica Moldova din 2001, permite efectuarea avorturilor din contul poliţei de asigurare. În conformitate cu pct. 23, lit. h) a Hotarîrii de Guvern nr. 1387 din 10.02.2007 Asistenţa medicală prin internare în spital reprezintă cazul rezolvat care include, de regulă şi în corespundere cu actele normative în vigoare, consultaţii şi investigaţii pentru stabilirea diagnosticului, tratament medical sau chirurgical, îngrijire, medicamente, consumabile, materiale sanitare, cazare şi alimentaţie, acordată în cazurile justificate din punct de vedere medical şi epidemiologic şi în situaţiile care au la bază următoarele criterii: h) întreruperea sarcinii, confirmată prin examenul clinic şi ultrasonografic, în baza indicaţiilor medicale şi/sau a unor criterii sociale, stabilite de actele normative în vigoare ale Ministerului Sănătăţii şi în ordinea prevăzută de Normele metodologice.

Achitarea avorturilor din banii Asigurării obligatorii de asistenţă medicală generează fenomenul „impozitul pentru avort”, cu alte cuvinte, impune, contrar voinţei fiecărui cetăţean muncitor de a achita pentru avorturi, chiar dacă el consideră acest fenomen ca unul criminal şi de nepermis, care încalcă drepturile sale ca persoana impozabilă.

Menţionăm că apelul nostru de a exclude achitarea avorturilor din contul Asigurării obligatorii de asistenţă medicală, în nici un caz nu cheamă la recunoaşterea „dreptului” la avort.

Avortul, indiferent de condiţiile în care este efectuat, este o încălcare a poruncii „nu ucide” şi e inadmisibil. Iar condiţia cînd cetăţenii sunt obligaţi de a achita această fărădelege e o crimă dublă.

Luînd în consideraţie cele menţionate mai sus, solicităm modificarea actelor normative în vigoare în baza următoarelor cerințe:

1. Excluderea efectuării avorturilor din lista serviciilor medicale prevăzute în Programul unic al asigurării obligatorii de asistență medicală.
2. Acordarea dreptului de a refuza efectuarea avorturilor de către medici din motive religioase sau des conştiinţă.
3. Asigurarea femeilor la consilierea obligatorie înainte de avort precum și la efectuare fertilizării în vitro

Cu respect,

Preşedintele Sinodului Bisericii Ortodoxe din Moldova

VLADIMIR,

Mitropolitul Chişinăului şi al întregii Moldove

Membrii:

SAVA, Episcop de Tiraspol şi Dubăsari

ANATOLIE, Episcop de Cahul şi Comrat

PETRU, Episcop de Ungheni şi Nisporeni

MARCHEL, Episcop de Bălţi şi Făleşti

NICODIM, Episcop de Edineţ şi Briceni

IOAN, Episcop de Soroca și Vicar al Mitropoliei Moldovei

sursa culturavietii.ro