„Donați pentru demolarea bisericii”/ Soarta unui popor ce distruge biserici

Pe 9 aprilie a.c., a devenit cunoscut faptul că muzeul Național de istorie al Ucrainei a deschis o colectare de fonduri pentru demolarea bisericii Zeciuelii din Kiev, situată pe teritoriul muzeului. Decizia de demolare a fost luată pe 15 februarie 2023 de către Tribunalul Economic din Kiev.

Potrivit Tribunalului, amplasarea bisericii pe teritoriul muzeului contravine destinației acestuia. Ministrul Culturii de atunci, de care am uitat deja, Alexander Tkacenko, a numit mănăstirea Zeciuelii „un chioșc” care nu se încadrează în „ansamblul complexului istoric arheologic „Biserica Desiatinnaia (Zeciuelii – n.t.)”.

De mai bine de un an, autoritățile ucrainene nu au pus în aplicare această hotărâre judecătorească absolut nebunească, iar pe 9 aprilie 2024, muzeul Național de istorie al Ucrainei a anunțat o colectare de fonduri pentru demolarea bisericii Zeciuelii a Bisericii Ortodoxe Ucrainene.

În blasfemia lor, reprezentanții muzeului au mers mai departe decât Tkacenko, numind lăcașul Bisericii Ortodoxe Ucrainene „un gunoi”. „Va fi foarte simbolic să finalizăm lichidarea acestui gunoi până la Paște!”, a fost scris în anunțul de colectare de fonduri.

În mai puțin de o zi, cetățenii „grijulii” ai Ucrainei au strâns fondurile necesare pentru demolarea lăcașului Bisericii Ortodoxe Ucrainene, fapt raportat cu bucurie de reprezentanții Muzeului Național: „Prieteni, sunteți incredibili, ați adunat suma necesară în mai puțin de o zi! Vă suntem foarte recunoscători pentru grija dumneavoastră și oprim colectarea!”

Pentru un om credincios, această situație pare nu doar blasfemică, ci și îngrozitoare. Pentru că oamenii adună bani nu pentru a construi, ci pentru a distruge casa lui Dumnezeu. Ce îi așteaptă până în final pe acești oameni? Pentru a răspunde la această întrebare, ne vom adresa la istoria biblică și civilă.

Biblia și Templul lui Dumnezeu

Semnificația templului lui Dumnezeu în Biblie este cu adevărat imensă. Când Domnul Se întoarce la Moise cu porunca de a construi un templu, El spune următoarele cuvinte: „Din acestea să-Mi faci locaş sfânt şi voi locui în mijlocul lor” (Ex. 25:8). Adică, în acest text al Sfintei Scripturi vedem că templul este prezentat ca locașul lui Dumnezeu. În Capitolul 40 din aceeași carte a Ieșirii scrie: „Atunci un nor a acoperit cortul adunării şi locaşul s-a umplut de slava Domnului. Şi Moise n-a putut să intre în cortul adunării, pentru că-l cuprinsese pe acesta norul şi slava Domnului umpluse locaşul” (Exod 40:34-35).

Israelienii au înțeles limpede că bunăstarea materială și prosperitatea întregului popor depinde direct de atitudinea lor față de Dumnezeu. În Biblie scrie: „Să slujeşti numai Domnului Dumnezeului tău şi El va binecuvânta pâinea ta, vinul tău, apa ta şi voi abate bolile de la voi” (Ex. 23:25). Iar locul în care trebuia săvârșită această slujire era templul.

Regele Solomon, care a construit un templu de piatră pentru Dumnezeu în locul cortului lui Moise, a înțeles că nu numai recolta sau sănătatea depind de rugăciunile oamenilor, ci și libertatea lor depinde direct de favoarea lui Dumnezeu. Și în acest caz, templul ocupă un loc aparte. Iată cuvintele lui Solomon: „Când poporul Tău Israel va fi bătut de duşman, pentru că a păcătuit înaintea Ta, şi ei se vor întoarce la Tine şi se vor mărturisi numelui Tău aducând rugăciuni şi cereri în acest templu, atunci Tu să asculţi din cer, să ierţi păcatul poporului Tău Israel şi să-l întorci în pământul pe care l-ai dat părinţilor lor!”.

Același lucru este valabil și pentru ploaie (lipsa ei), foamete, ciumă, vânt arzător, lăcuste, viermi, dușmani și boli: „când ei îşi vor cunoaşte mustrarea cugetului lor şi îşi vor întinde mâinile lor la templul acesta, Tu să asculţi din cer, din locul şederii Tale, şi să miluieşti; să faci şi să dai fiecăruia după căile sale, după cum Tu cunoşti inima lui; căci Tu singur ştii inima tuturor fiilor oamenilor”, a spus Solomon.

Citiți întregul Capitol al 8-lea al Cărții a treia a Regilor și veți înțelege că templul este un loc cu totul special în care Domnul este prezent, iar atitudinea față de acesta ar trebui să fie potrivită. Aceasta înseamnă că distrugerea templului este o provocare directă pentru Dumnezeu, iar această provocare nu va aduce niciun bine poporului.

Ce ne învață istoria despre distrugerea lăcașurilor lui Dumnezeu?

Din Biblie aflăm că „nu este stăpânire decât de la Dumnezeu; iar cele ce sunt, de Dumnezeu sunt rânduite” (Romani 13:1). Aceasta înseamnă, spune Sfântul Ioan Gură de Aur, că Izvorul oricărei stăpâniri este Dumnezeu. El are puterea de a-ți da stăpânire și o poate lua de la tine. Prin urmare, oricine se află la stăpânire trebuie să o folosească în folosul aproapelui său și în conformitate cu poruncile lui Dumnezeu, și nu invers.

Scriitorul bisericesc antic Origen i-a avertizat pe cei care dețin putere că „judecata lui Dumnezeu va fi dreaptă împotriva celor care folosesc stăpânirea primită pentru propriile lor fapte rele și nu în conformitate cu legile sfinte”. Desigur, în contextul discuției noastre, distrugerea bisericilor poate duce la cele mai grave consecințe. La care anume, ne arată istoria.

De exemplu, templul construit de Solomon a rezistat puțin peste 300 de ani și a fost distrus în timpul cuceririi Babilonului de către regele Nabucodonosor în anul 586 î.Hr. Cei mai mulți dintre locuitorii Ierusalimului au fost uciși, ceilalți au fost luați captivi și duși în sclavie în țara Babilonului (robia babiloniană). Chivotul Legământului a fost pierdut. Ce s-a întâmplat în cele din urmă cu Imperiul Babilonian?

După moartea lui Nabucodonosor, marele imperiu a cunoscut o criză politică acută timp de mulți ani. Pe tronul său, conducătorii s-au schimbat cu o viteză caleidoscopică, au avut loc lovituri de stat, până când în 539 Babilonul a fost capturat de perși, distrugându-i complet statalitatea. Distrugerea Templului din Ierusalim a devenit astfel o tragedie națională pentru babilonieni.

În al 70-lea an de la Nașterea lui Hristos, trupele împăratului roman Vespasian au dărâmat al Doilea Templu și au distrus complet Ierusalimul, ucigându-i locuitorii. Dar aproape imediat după aceasta, Imperiul Roman a început să resimtă o serie de crize grave, care l-au adus de mai multe ori în pragul pieirii.

De fapt, de la domnia împăratului Commodus (98), începe declinul celui mai puternic imperiu din istoria omenirii. Da, a mai existat aproape 200 de ani, timp în care a luptat împotriva creștinismului până a dispărut cu totul, permițând unui imperiu fondat de creștini să-i preia locul…

Mongolii, bolșevicii și biserica Zeciuielii

Un loc aparte în lupta autorităților împotriva lui Dumnezeu îl ocupă perioada de 70 de ani când puterea sovietică a existat pe teritoriul statului nostru. La începutul anilor treizeci ai secolului trecut, bolșevicii au decis să lupte cu „rămășițele imperiale”. Biserica Ortodoxă a fost numită principalul dușman al partidului comunist. Preoții, episcopii și mirenii au fost parțial împușcați și parțial trimiși în Gulag. Bisericile și mănăstirile au fost distruse.

De exemplu, numai în Kiev, în timpul „reconstrucției bolșevice de la Kiev”, au fost distruse 145 de biserici și monumente arhitecturale. Printre acestea se număra și mănăstirea Zeciuielii cu biserica sa.

Situată în inima Kievului, această mănăstire este unul dintre cele mai importante obiecte istorice și religioase din Ucraina. Istoria sa datează din secolul al X-lea, perioadă în care Kievul era capitala Rusiei Kievene, un stat puternic care a avut o influență semnificativă asupra dezvoltării Europei de Est.

Biserica Zeciuielii inițială a fost construită de Sfântul cneaz Vladimir și a devenit prima biserică de piatră din Kiev, jucând de fapt rolul de centru al creștinismului în acest stat tânăr. Numele ei provine de la zecime, pe care Marele cneaz a alocat-o din veniturile sale pentru a sprijini nevoile bisericii.

Biserica Zeciuielii, construită de Cneazul întocmai ca Apostolii, a fost distrusă în timpul invaziei mongole din secolul al XIII-lea, dar a fost restaurată în secolul al XIX-lea. În epoca sovietică, a fost folosită ca depozit și muzeu al ateismului, în urma căruia multe dintre lucrurile sfinte și monumentele sale istorice au fost pierdute. Iar în 1928 biserica a fost complet distrusă.

În 1991, după ce Ucraina și-a dobândit independența, mănăstirea Zeciuelii a fost retrocedată Bisericii Ortodoxe Ucrainene. Pe locul ei s-a construit o biserică mică în care acum se păstrează Icoana Maicii Domnului a Zecielii de la Vladimir. Este acea biserică pe care guvernul ucrainean contemporan vrea să o demoleze. Dacă va face acest lucru, va intra în istorie împreună cu mongolii și bolșevicii, care au distrus deja biserica Zeciuielii. Dar cel mai rău lucru nu este acesta, ci ceea ce se va întâmpla cu țara și cu oamenii, ai căror autorități se luptă cu Dumnezeu, distrug bisericile?

Dacă citim cu atenție tot ce este scris mai sus, atunci doar un orb și un prost nu va înțelege că distrugerea unei biserici a lui Dumnezeu este o provocare pentru Creator, o provocare la adresa autorității Sale, care se soldează întotdeauna cu cele mai dezastruoase consecințe. Poporul care se bucură de distrugerea unei biserici nu poate fi fericit.

Biserica este acel locaș sfânt unde credincioșii se adună pentru a se ruga, a se închina și a comunica cu Dumnezeu. Distrugerea bisericii este distrugerea unui locaș care zidește persoana umană. Este clar că prin distrugerea bisericii, autoritățile nu vor obține niciun rezultat pozitiv nici din punct de vedere politic. Pentru că niciunul dintre credincioși nu îi va sprijini pe dușmanii Bisericii. Nu poți conta pe sprijinul celor ale căror sentimente și valori le distrugi.

Dar, pe lângă toate acestea, trebuie să ne amintim că acum avem război. Și ținând cont de tot ce se întâmplă, înțelegem că putem salva țara doar cu ajutorul lui Dumnezeu. Și nu în alt mod.

Dar îi va ajuta Dumnezeu pe cei care Îi distrug bisericile?

Sursa: https://spzh.live/ro/