Dr. Virgiliu Gheorghe: Potrivit legilor CNA, toţi suntem egali, dar homosexualii sunt mai egali decât majoritatea

La 30 iunie a.c., Consiliul Naţional al Audiovizualului (CNA) a amendat postul TVR1 „pentru că la difuzarea emisiunii „Universul credinței” (ediția din 22 februarie 2015), radiodifuzorul nu a respectat dispozițiile art.3 alin. (2) din Legea audiovizualului nr. 504/2002 („Toţi furnizorii de servicii media audiovizuale au obligaţia să asigure informarea obiectivă a publicului prin prezentarea corectă a faptelor şi evenimentelor şi să favorizeze libera formare a opiniilor”) și nici pe cele ale art. 70 din Codul de reglementare a conținutului audiovizual („În cadrul programelor de ştiri şi dezbateri care abordează probleme de interes public privind minorităţile etnice, religioase sau sexuale se va prezenta şi un punct de vedere al acestora”).

În emisiunea „Universul credinţei” s-a discutat despre lansarea cărţii „Faţa nevăzută a homosexualităţii”, moderatorul Andrei Victor Dochia avându-i invitaţi pe autorii acesteia, Virgiliu Gheorghe şi Andrei Dârlău.

Membrii CNA au considerat că dezbaterea respectivă a lezat interesele minorităţii homosexuale. „Dacă tăcem şi nu reacţionăm în continuare la aceste măsuri abuzive, ne îndreptăm cu paşi repezi către un nou totalitarism. Unul însă mai cosmeticizat, deocamdată, care prin ideologiile neomarxiste promovate nu face altceva decât să distrugă familia, credinţa şi educaţia noilor generaţii”, avertizează, într-un interviu acordat ActiveNews, dr. Virgiuliu Gheorghe, biofizician, dublu licenţiat al Universităţii București și doctor în bioetică.

Ȋn acea emisiune, la care dvs. aţi fost invitat, s-a discutat despre „Faţa nevăzută a homosexualităţii”, carte al cărei co-autor sunteţi. Ȋn ședinţa în care s-a decis sancţionarea TVR1, unul dintre membrii CNA, Florin Gabrea, a declarat, conform adevărul.ro, că efectul (n.r. – abordării subiectului homosexualităţii în emisiune) „e foarte nociv”, întrucât această temă este „extraordinar de sensibilă”. Pentru cine credeţi dvs. că ar putea avea „efect nociv” abordarea subiectului homosexualităţii în dezbateri publice și de ce este considerată tema „extraordinar de sensibilă”?

Dr. Virgiliu Gheorghe: Ce mi se pare îngrijorător în abordarea CNA-ului este punerea la index a acestui subiect, transformarea lui într-un tabu care nu poate fi pus în discuţie. Sintagma „extraordinar de sensibilă” nu este decât o exprimare eufemistică, corectă politic, prin care homosexualitatea ne este propusă ca una dintre dogmele pe care mass-media şi o parte a discursului public occidental o impune în fundamentarea unei noi ordini morale a lumii.

Cuvântul „nociv” este doar o etichetă aplicată unui discurs, şi spun etichetă, tocmai pentru că nu s-a luat în discuţie, în procesul iniţiat de CNA, adevărul celor susţinute de noi. Deci nu adevărul contează, argumentele obiective rezultate în urma cercetării ştiinţifice, ci doar faptul că am îndrăznit să punem în discuţie normalitatea comportamentului homosexual şi consecinţele acestuia pentru viaţa familiei şi sănătatea publică.

Iertaţi-mă, dar nu ştiu dacă membrii CNA au conştientizat că procedura pe care au aplicat-o a fost identică cu procesele care erau intentate de comisarii sau organele partidului comunist celor ce îndrăzneau să se îndoiască de „democraţia” comunistă potrivit căreia sute de mii de români au fost stigmatizaţi ca duşmani ai poporului şi închişi în puşcării!

Deci pentru cine poate fi subiect sensibil, dacă nu pentru cei care îşi orânduiesc discursul public sau viaţa după directive ideologice, şi nu după adevăr! Desigur, pentru homosexuali este un subiect sensibil, pentru că ei înşişi sunt prinşi în capcana unui comportament care îi tiranizează şi le marchează definitoriu gândirea, simţirea, comportamentul, viaţa în ansamblul ei. A accepta, psihologic vorbind, ceea ce intuiesc, adică faptul că homosexualitatea nu este un comportament normal, este greu de dus la nivelul conflictului de conştiinţă pe care îl trăiesc. Dar nici noi nu putem accepta ca, pentru a-i proteja pe ei, să schimbăm adevărul cu minciuna, înşelând noile generaţii care încă nu s-au format şi care oricum sunt bombardate cu o filmografie hollywood-iană ce proiectează homosexualitatea în perspectiva celui mai cool şi eroic comportament.

La rândul său, Lorand Turos, un alt membru al CNA citat de adevărul.ro, a declarat, în aceeași ședinţă: „Eu mă uit şi aflu că homosexualitatea înseamnă dezincriminarea pedofiliei şi că pedofilia ar urma să fie legalizată, la televiziunea publică. Cum îşi permit aşa ceva?”. De fapt, dvs aţi afirmat, în cadrul emisiunii, că „legalizarea căsătoriilor homosexuale va atrage după sine legalizarea căsătoriilor poligame, legalizarea pedofiliei”. Aţi făcut acest avertisment în urmă cu patru luni, atunci când a fost difuzată emisiunea, iar astăzi, uitându-ne la ce se întâmplă în SUA, constatăm că lucrurile se îndreaptă, încet dar hotărât, în această direcţie. Cum de s-a ajuns aici?

În primul rând, trebuie să insist asupra faptului că tot ceea ce am afirmat în acea emisiune a fost rezultatul a doi ani de studii şi cercetări. Nu cunoşteam nici eu aceste lucruri înainte de această cercetare, situaţie în care, cel mai probabil, se află cea mai mare parte a oamenilor, dar am constatat că există o întreagă literatură care promovează pedofilia, semnată în cele mai multe cazuri de profesori universitari sau de foşti sau actuali oficiali ai guvernului Americii. Vă mărturisesc că am fost şocat să constat ce susţine Judith Levine, în cartea sa Harmful to Minors: The Perils of Protecting Children from Sex (Dăunător minorilor: Pericolele protejării copiilor de sex). Ea susţine că, interzicând relaţiile pedofile, nu facem altceva decât să‑i protejăm pe copii de manifestarea unei fantezii a inocenţei lor sexuale. În această perspectivă, pedofilia nu ar face decât să răspundă nevoilor fantasmatice ale copiilor. Cu alte cuvinte, copiilor le place grozav să fie abuzaţi, numai că noi adulţii, adică părinţi lor, nu înţelegem acest lucru şi îi lipsim de acest drept. Am convingerea că, aşa cum evoluează lucrurile în spaţiul ideologic, vom trăi să vedem, nu peste mulţi ani, afirmarea dreptului copilului la „dragoste”, adică la a fi sedus şi abuzat de pedofili. Şi spun aceasta pentru că acest punct de vedere este susţinut de tot mai mulţi dintre oficialii occidentali. De pildă, cel mai revoltător mi s-a părut faptul că volumul citat anterior, care susţine pe faţă pedofilia, este prefaţat de dr. Joycelyn Elders, fostul şef operaţional al Serviciului de Sănătate Publică din SUA, purtătorul de cuvânt al guvernului federal pe teme de sănătate publică, nominalizată pe acest post de însuşi preşedintele Americii şi confirmată cu majoritate de Senat. Pedofilia este astăzi pe agenda opiniei publice cam în aceeaşi poziţie pe care o ocupa homosexualitatea cu câteva decenii în urmă.
Am susţinut că legalizarea căsătoriei între homosexuali şi adopţia de copii de către aceştia deschide cutia pandorei, pentru că redefineşte familia şi scopurile ei şi produce mutaţii teribile în percepţia colectivă şi individuală privind relaţiile dintre bărbat şi femeie, dragostea naturală a părinţilor pentru copii. Instituţionalizarea atracţiei homosexuale şi punerea ei sub umbrela familiei atrage în mod logic instituţionalizarea căsătoriilor poligame sau a căsătoriei poliamoroase (căsătoria unui număr oarecare de bărbaţi şi femei), dar şi a pedofiliei, că şi ei susţin că-i iubesc pe copii şi le vor numai binele.

Ȋn acea emisiune sancţionată de CNA, „Universul credinței” din 22 februarie 2015, dvs. aţi reclamat încălcarea dreptului la liberă exprimare, prin decizia Ministerului Tineretului de a interzice, în ultimul moment, lansarea cărţii „Faţa nevăzută a homosexualităţii” la Casa de Cultură a Studenţilor din București. Iar CNA amendează chiar emisiunea în care dvs. v-aţi exprimat acest punct de vedere. Consideraţi acest gest ca fiind o nouă îngrădire a libertăţii de exprimare venită din partea autorităţilor?

Atunci când am lansat cartea, am fost ameninţaţi pe internet de către activiştii homosexualităţii că ne vor tulbura evenimentul, că vor face scandal, etc. Nici o instituţie democratică a statului Român nu s-a autosesizat, ca şi cum activiştii homosexuali erau îndreptăţiţi să ne atace. Noi, majoritatea, nu mai avem dreptul să ne apărăm, să ne exprimăm punctul de vedere. Vedeţi, şi legea audio-vizualului pe care s-a sprijinit sancţiunea discriminează majoritatea. Articolul 70 din Codul de reglementare a conținutului audiovizual prevede ca „în cadrul programelor de ştiri şi dezbateri care abordează probleme de interes public privind minorităţile etnice, religioase sau sexuale se va prezenta şi un punct de vedere al acestora”. Cred că legea a fost dată pentru a putea fi susţinute astfel de măsuri abuzive de cenzură a discursului oamenilor din presa audio-vizualului. Aşadar, este un instrument ideologic care va putea fi folosit oricând în defavoarea adevărului, a majorităţii românilor care trăiesc în această ţară. Cred că această lege pune în pericol major ideea de democraţie şi chiar siguranţa naţională.

Dacă homosexualii, adică minoritatea sexuală, susţin o minciună pe post, indiferent de post, canalele respective nu sunt obligate să prezinte şi punctul de vedere al majorităţii. Aşadar, potrivit acestei legi, toţi suntem egali, dar homosexualii sunt mai egali decât majoritatea heterosexuală, că aşa a profeţit Orwell în Ferma Animalelor.
Lucrurile sunt clare, nu mai suntem lăsaţi să ne exprimăm în spaţiul public, iar aceasta pentru ca oamenii să nu mai poată afla adevărul şi astfel a putea fi manipulaţi conform cu ideologia zilei. Mass-media este considerată a patra putere în stat alături de executiv, legislativ şi justiţie însă atât guvernanţii cât şi parlamentarii sau judecătorii se tem de ea. Eu cred că presa este mai repede a doua putere operativă în stat, câinii care pune pe fugă chiar şi pe urs prin mulţimea şi insistenţa hărţuirii lor. Astăzi mass-media este eminamente vorbind în mâinile centralelor puterii. Căci, după cum observă Walter Lippmann nu poţi lăsa pe mâinile ziariştilor reprezentările privind realitatea, prin care este manipulată conştiinţa individuală şi colectivă.

Ȋn cadrul acelei emisiuni s-a precizat că în adresa trimisă de Ministerului Tineretului se susţinea că „există niște politici publice în România” pe care le-aţi fi încălcat organizând lansarea de carte într-un spaţiu public. La ce fel de „politici publice” făceau referire cei din minister?

Este vorba de Ordonanța 137 (r1) din 31/08/2000, versiune consolidată pe 24/02/2014, privind „caracterul contravențional sau penal al susținerii active sau pasive a discriminării pe orice criteriu”. Ei s-au prevalat de Articolul 15 din Ordonanță, care spune: „Constituie contravenţie, conform prezentei ordonanţe, dacă fapta nu intră sub incidenţa legii penale, orice comportament manifestat în public, având caracter de propagandă naţionalist-şovină, de instigare la ură rasială sau naţională, ori acel comportament care are ca scop sau vizează atingerea demnităţii ori crearea unei atmosfere de intimidare, ostile, degradante, umilitoare sau ofensatoare, îndreptat împotriva unei persoane, unui grup de persoane sau unei comunităţi şi legat de apartenenţa acestora la o anumită rasă, naţionalitate, etnie, religie, categorie socială sau la o categorie defavorizată ori de convingerile, sexul sau orientarea sexuală a acestuia”[1].

Îmi permit să vă citez răspunsul pe care l-a formulat Andrei Dârlău pe această temă la momentul respectiv, căci mi se pare important să fie şi el cuprins cumva în interviul nostru, deşi este plecat în străinătate pentru a definitiva un doctorat:

Nici cartea lansată, în sine, nu cuprinde, nici conferința de lansare a ei nu a cuprins, instigări la ură, aprecieri ostile, degradante, umilitoare sau ofensatoare vizând atingerea demnității ori îndreptate împotriva cuiva. Aceasta, desigur, dacă nu vom considera ORICE dezbatere intelectuală, chiar una în contradictoriu, orice dezacord, orice părere contrară, orice exprimare care contestă ceva cu argumente și în mod civilizat, în limitele politeții și bunului simț, ca fiind o expresie de ostilitate, degradare, ofensă, umilire etc. Ceea ce, în mod evident, ar fi aberant. Dacă ar fi să considerăm așa, ar exista un număr uriaș de articole, emisiuni, programe, cărți, luări de poziție, discursuri, opinii și exprimări din mass media și spațiul public, care contestă, critică, acuză, chiar atacă nenumărate categorii – să luăm doar, de pildă, permanentele atacuri la adresa Bisericii sau a credincioșilor – și care ar cădea atunci sub incidența acestei Ordonanțe, care are o formulare extrem de echivocă. Dacă am aplica-o astfel, în litera ei, foarte ambiguă și interpretabilă, ar curge procesele pe bandă rulantă. De aceea, interpretarea în acest sens și aplicarea ei la contextul evenimentului de miercuri, 18 februarie, a fost una abuzivă, constituind efectiv o încălcare a dreptului la libera exprimare din Constituția României. O asemenea interpretare ar echivala cu transformarea oricăror cărți, articole, emisiuni, programe, luări de poziție, discursuri, opinii sau exprimări publice cu caracter intelectual polemic sau critic, care deranjează pe cineva care are alte convingeri, într-un DELICT DE OPINIE. Reamintim că aceasta este o metodă, respectiv o categorie de delict, specifică regimurilor TOTALITARE!

Deși emisiunea incriminată de CNA a fost difuzată în 22 februarie 2015, amenda a venit în 30 iunie 2015. Adică, după mai bine de patru luni. Cum explicaţi acest lucru?

În mod cert, sancţiunea este legată de legalizarea căsătoriilor gay din SUA în data de 26 iunie. Practic, acea măsură a Curţii Supreme a Statelor Unite poate fi văzut ca un semnal pentru deschiderea ostilităţilor duse împotriva normalităţii. De altfel, acest lucru îl putem constata uşor în declaraţia Vicepreşedintelui Comisiei Europene (CE), Frans Timmermans, care, pe data de 29 iunie, a declarat că toate statele membre ale Uniunii Europene vor trebui să recunoască căsătoria între persoane de acelaşi sex, după ce Curtea Supremă a SUA a legalizat căsătoria homosexuală în toate statele americane. Oare, cât de întâmplător poate fi faptul că a doua zi CNA-ul amendează TVR-ul pentru o chestiune petrecută pe 22 februarie?

Postul TVR1 a fost amendat cu 10.000 de lei. O sumă mare, având în vedere dificultăţile financiare prin care trec toate instituţiile mass-media din România. Credeţi că această sancţiune ar putea limita libertatea de exprimare, pe viitor? Va avea, pe lângă rolul coercitiv, și un rol preventiv, pentru ca o astfel de temă, „extraordinar de sensibilă”, după cum mărturisea dl. Gabrea, să rămână veșnic un tabu pentru audiovizualul din România?

Desigur, obiectivul acestei măsuri nu poate fi altul decât stimularea autocenzurii. Cu alte cuvinte, dacă nu vă autocenzuraţi în a transmite mesaje incorecte politic, va trebui să vă asumaţi riscul plăţii amenzilor, iar aceasta cred că este doar prima măsură abuzivă cu care se ameninţă. Probabil că în acest climat „democratic” pe care îl validează acest proces politic instrumentat prin CNA, vor putea fi chiar interzise canalele de televiziune care vor contrazice ideologia conducătoare. Celelalte televiziuni au înţeles acest mesaj, căci nici una nu s-a sesizat, nici ziarele şi nici radiourile din România, când aproape 100 de activişti homosexuali au venit să tulbure un eveniment la care participau în jur de 250 de persoane. Aşadar, nici măcar acea parte a presei ce este însetată de scandal, ca şacalii de sânge, pentru că scandalul face audienţă, nu a putut trece peste acest consemn al tăcerii, ca să mediatizeze un eveniment care se putea termina foarte rău. Prezenţa poliţiei şi masivă a jandarmeriei la un eveniment conflictual la care erau prezenţi în jur de 350 de oameni nu este considerată atât de importantă, în comparaţie cu doar două trei persoane minoritare care protestează într-un loc oarecare. Se vede aşadar clar faptul că presa nu a vrut să arate că această comunitate a homosexualilor nu este deloc democratică, că ameninţă şi pune în pericol libertatea exprimării în România. Sunt convins că, dacă activiştii homosexuali ar fi organizat un eveniment la care ar fi protestat doar câteva persoane, cum s-a întâmplat acum câţiva ani la Muzeul Ţăranului Român, majoritatea televiziunilor şi ziarelor mari ar fi fost prezente, pentru a reflecta cazul. Deci cine este minoritar cu adevărat în România? De ce democraţia funcţionează doar în cazul unora? De ce astăzi cei care susţin familia şi valorile morale universale sunt puşi la zid de mass-media, iar dacă cineva le ia apărarea este pedepsit, stigmatizat?

Pentru mine lucrurile sunt clare. Dacă tăcem şi nu reacţionăm în continuare la aceste măsuri abuzive ne îndreptăm cu paşi repezi către un nou totalitarism. Unul însă mai cosmeticizat, deocamdată, care prin ideologiile neomarxiste promovate nu face altceva decât să distrugă familia, credinţa şi educaţia noilor generaţii. Cauza aceasta nu este a mea sau a dumneavoastră, ci este cauza întregii lumi care iubeşte libertatea, adevărul şi, în ultimă instanţă, familia şi această minunată lume pe care ne-a dăruit-o Dumnezeu.

sursa activenews.ro