Drumul lui Andrei Ciopec spre mănăstire: „Îmi doream să devin faimos, dar Dumnezeu m-a binecuvântat”

Fratele Andrei Ciopec de la Mănăstirea Sihăstria Putnei a fost de acord, cu binecuvântarea părintelui stareț, să vorbească în exclusivitate pentru Basilica.ro despre drumul său de la viața de artist la cea de mănăstire, despre trăirile care l-au făcut să aleagă această cale și despre felul în care decurge transformarea sa spirituală.

La data publicării este primul și singurul interviu oferit de fratele Andrei Ciopec de la plecarea sa în mănăstire.

Andrei Ciopec a jucat până la vârsta de 32 de ani alături de mari actori români precum Victor Rebengiuc, Oana Pelea, Vlad Ivanov, Gheorghe Visu, dar și alături de nume ale cinematografiei internaționale ca Steven Seagal, Armand Assante, Dolph Lundgren, Michael J. White şi Scott Adkins. De asemenea, este mândru că din regia ultimului film în care a jucat („Cardinalul”, 2019) fac parte mai mulți actori ortodocși, apropiați de Biserică: Maria Ploae, Alexandru Repan și Cristi Iacob.

Avea o carieră în plină ascensiune, însă în februarie 2019 a considerat că altul este rolul vieţii sale.

Dorul

„Începusem să fiu cât de cât cunoscut, câștigam bine și, din punct de vedere lumesc, la acea vreme, nu a fost nimic care să mă împlinească mai mult decât actoria, însă în mine creștea un dor de Dumnezeu din ce în ce mai mare”, își amintește fratele Andrei.

Dorul a fost alimentat din rolul pe care l-a jucat timp de 4 ani în piesa Frații Karamazov, după celebrul roman al lui Dostoievski, în regia Bogdanei Darie.

Din copilărie însă, viitorul actor își hrănea acest dor de Dumnezeu. Fratele Andrei își amintește mai ales slujbele de la Mănăstirea Popăuţi, unde mergea împreună cu tatăl, excursiile cu clasa la mănăstiri ori cele organizate de mama sa care este profesoară de biologie. Foarte vii în memoria lui sunt și slujbele de Înviere la biserica din satul bunicilor.

„Uneori mai trăgeam clopotul într-o clopotniță cu multă pânză de păianjen și cu mulți lilieci în ea”, a evocat foarte vizual fostul actor vorbind despre biserica din satul bunicilor, Călinești, orașul Bucecea.

Basilica.ro: Aveaţi o carieră frumoasă, în plină ascensiune, aţi jucat alături de nume mari ale cinematografiei naţionale şi internaţionale. Ce v-a determinat să lăsaţi totul deoparte şi să vă retrageţi la mănăstire?

Andrei Ciopec: Este adevărat că am avut o activitate artistică intensă desfășurată pe mai multe planuri cu proiecte mai mult sau mai puțin importante și că de-a lungul timpului am avut întâlniri cu nume mari din domeniu, întâlniri care m-au bucurat și care – unele din ele – au fost semnificative în viața mea.

„Însă cunosc foarte mulți colegi care au avut o activitate mult mai bogată și mult mai valoroasă din punct de vedere artistic și uman și cunosc oameni care au renunțat la mult mai multe lucruri materiale și nu numai pentru Dumnezeu”.

Că să schițez un traseu pe care l-am parcurs până în clipa în care am plecat la mănăstire trebuie să punctez momentul în care am început să merg la Biserica „Sfântul Silvestru” din București, a spus fratele Andrei. El a subliniat că la parohia bucureșteană a găsit o comunitate deosebită.

Duhovnicii

La „Sfântul Silvestru” l-a aflat pe părintele Cristian Galeriu, nepot al preotului Constantin Galeriu: „M-a sprijinit enorm, m-a învățat foarte multe lucruri”, spune fratele Andrei. La recomandarea sa, actorul a ajuns să îl cunoască pe Părintele Petre Comșa, care a fost ucenic al părintelui Constantin Galeriu.

„Sub purtarea lui de grijă am fost o perioadă îndelungată, timp în care, prin intermediul sfinției sale am început să merg pentru sfat duhovnicesc și la Părintele Irineu Curtescu. Această întâlnire a fost pentru mine cea mai importantă din punct de vedere duhovnicesc și uman deoarece a dat prilejul unui șir de nenumărate alte întâlniri, prietenii frumoase, căutări și răspunsuri”.

Părintele Irineu Curtescu a fost ucenic al părinților Cleopa Ilie și Paisie Olaru. A trăit o vreme la Sihăstria Neamț și o bună perioadă de timp la Schitul Prodromu, în preajma Părinților Iulian Prodromitul și Petroniu Tănase.

„Am fost ulterior de mai multe ori în Athos unde am purtat discuții cu părinți de la Mănăstirea Vatopedu, de la Schitul Lacu, discuții care mi-au crescut mult dorul de Dumnezeu”.

„La Mănăstirea Vatopedu l-am întâlnit și pe părintele Daniil, fiul actorului Octavian Cotescu, care, ca răspuns la toate frământările mele, mi-a spus doar atât: «Inima sinceră, frate Andrei, inima sinceră». Aceste cuvinte au răsunat puternic nu doar în mintea mea ci și în inima mea timp de ani de zile. Căutam să ajung la sensul lor adevărat și prin multe lecturi duhovnicești și lungi momente de introspecție”.

„De asemenea, o întâlnire importantă a fost la Schitul Pătrunsa cu Părintele Valerian, fostul actor Dragoș Pâslaru, întâlnire în cadrul căreia avusesem prilejul să văd ceea ce doar auzisem că ar exista: un fost actor de renume care jucase și el în Frații Karamazov, acum îmbrăcat în haine monahale”.

„Au urmat numeroase vizite la Mănăstirea Sfântul Nectarie Ponor, mănăstire ctitorită de părintele Irineu Curtescu (a cărui stareț și este), vizite care s-au intensificat atât ca frecvență cât și ca durată. Am participat la privegheri și la ascultările de obște cunoscând astfel mai îndeaproape viața monahală care îmi stârnea tot mai mult interesul. În tot acest timp nu am încetat să îmi desfășor activitatea artistică”.

Începutul… Triodului

„În urma multor întrebări și frământări, punctul culminant a fost la începutul lui ianuarie 2019 când în drumul meu de la Botoșani spre București m-am oprit la peste 20 de mănăstiri și schituri din Moldova. Am zăbovit mai mult la Sihăstria Neamț și Secu, unde am participat și la sfântul maslu și la priveghere și unde m-am rugat la mormântul și la chilia părintelui Cleopa. La toate aceste Mănăstiri și Schituri unde am oprit am lăsat cu inima în dinți pomelnice cu numele meu spre a se face pe deplin voia lui Dumnezeu cu mine. L-am rugat și pe părintele duhovnic să mă pomenească, pe câțiva părinți din Sfântul Munte și pe alți oameni ai Bisericii”, continuă evocarea Andrei Ciopec.

„Au început ușor-ușor să mi se închidă drumurile în lume, să se dărâme planuri și idealuri și, în exact 40 de zile, pe data de 15 februarie, după ce am împărțit tot ce aveam și după ce am rupt radical orice legătură cu lumea, plecam dinspre București către Mănăstirea Ponor unde am ajuns în dimineața zilei de 16 februarie, chiar la începutul Triodului”.

„De acolo, după 9 luni de zile, am venit cu binecuvântare mai aproape de meleagurile natale, în Bucovina, la Sihăstria Putnei”.

Fratele Andrei vede o legătură între Ponor, Sihăstria Putnei și întâlnirea sa din copilărie cu Părintele Cleopa Ilie.

„Comoara duhovnicească din inima mea este întâlnirea cu părintele Cleopa Ilie. Într-o excursie cu clasa la Mănăstirea Sihăstria Neamț, părintele Cleopa care era în pridvorul chiliei sale, m-a chemat la sfinția să și m-a întrebat cum mă cheamă. I-am spus că Andrei și m-a întrebat dacă știu ce înseamnă Andrei în greacă. Nu știam…mi-a spus că înseamnă «bărbat», «curaj», apoi m-a luat pe genunchi și ne-a adunat pe toți în jurul lui să ne povestească viață sfântului Andrei…”.

„Cred că a fost ceva proniator pentru că părintele Irineu, starețul Mănăstirii Ponor, unde am stat prima dată, a fost ucenic al părintelui Cleopa și pentru că aici, în Bucovina, cu binecuvântarea IPS Pimen am fost închinoviat în data de 2 decembrie 2019 la Mănăstirea Sihăstria Putnei, dată la care părintele Cleopa a trecut la cele veșnice. De asemenea, părintele stareț de aici, Arhimandritul Nectarie Clinci, a luat la rândul sfinției sale sfat și binecuvântare  de la Părintele Cleopa înainte de a întra în mănăstire”.

O trecere bruscă

– Cu ce este diferită viaţa din interiorul mănăstirii faţă de viaţa din lume, sub aspect duhovnicesc?

– „Am găsit într-o carte ceva ce mi-a plăcut foarte mult: Viața în lume este ca un salt din avion în care deschizi parașuta la momentul oportun iar viața în Mănăstire este ca un salt din avion, îmbrăcat într-o haină neagră cu nădejdea că jos, la final, te prinde Hristos”.

„Aici în mănăstire fiecare este ca o rotiță a unui întreg care învârtindu-se corect, cu atenția către sine (făcând ascultare, tăindu-și voia, participând la sfintele slujbe, la masă de obște, la ascultarea de obște, spovedindu-se și împărtășindu-se regulat) face ca întregul sistem să funcționeze sub oblăduirea harului. Asta se poate întâmpla și în lume în unele comunități însă aici toți viețuitorii au același scop: mântuirea și același ideal: sfințirea, desăvârșirea și, mai mult decât atât, suntem lipsiți de grijile lumești ceea ce ne dă posibilitatea – care este și obligație – de a ne dedica lui Dumnezeu cu totul”.

„În lume poate oamenii au parte mai mult de Dumnezeu, dar în Mănăstire Dumnezeu are mai mult parte de oameni”.

– A fost grea trecerea de la faimă la o viață smerită, sub ascultare?

– „Nu am fost un om faimos. Poate cel mult cunoscut în micul cerc al breslei din care făceam parte și de un public nu foarte numeros. La un moment dat îmi doream să devin faimos, dar Dumnezeu m-a binecuvântat să nu ajung”.

„A fost o trecere destul de bruscă de la un tip de viață la un alt tip de viață. Nu este ușor să renunți la tot și să pleci într-o zi din mijlocul Bucureștiului la o mănăstire în vârful muntelui la 1400 de metri lăsând în urmă tot ce ai făcut și tot ce ai fost sau cel puțin ai crezut că erai”.

„De unde pentru mine contam mai mult eu, încerc să ajung în punctul în care să conteze doar Dumnezeu și ceilalți oameni. Această trecere este în plin proces de desfășurare și probabil chiar și în clipa în care voi muri se va mai desfășura încă. Dar, ca și până acum, nădăjduiesc că Dumnezeu mă va ajuta”.

„Încerc să învăț ce înseamnă smerenia și încerc să învăț ce înseamnă ascultarea și supunerea nu doar ca și concept ci și ca stare a inimii pentru că ce înseamnă mândria, egoismul, independența și efectele lor, știu deja”.

O întâmplare amuzantă

„Ca o mică mărturisire a stadiului în care mă aflu voi povesti o întâmplare amuzantă petrecută ieri” (25 februarie 2021, n.r.).

„A ajuns și la urechile mele că cineva care m-a vizitat a postat niște fotografii care au fost preluate de câteva publicații și au apărut astfel niște articole cu «actorul care a plecat la mănăstire». Aici, în mănăstire, cineva s-a apropiat de mine și mi-a spus «Frate Andrei, am văzut astăzi pe internet…». Eu l-am întrerupt scurt, spunând «Știu». Iar el a continuat – pentru că nu m-a auzit probabil când l-am întrerupt – «Nicodimos Kabarnos (un cântăreț de psaltică) a cântat într-o biserică…». Eu mă gândeam că vrea să-mi spună că a văzut un articol despre mine iar el voia să-mi spună cu totul altceva. Tot la mine mă gândeam”.

– Cum ați descrie într-un singur cuvânt viața în mănăstire. Dar viața în lume?

– „Viață în mănăstire: LINIȘTE. Viață în lume: ALERGĂTURĂ”.

Sub ascultare

– În prezent sunteți frate de mănăstire, aveți intenţia să depuneți voturile monahale?

– „Vreau să urmez un curs firesc sau, mai bine spus, duhovnicesc al lucrurilor și nădăjduiesc că lăsându-mă în voia lui Dumnezeu toate care vor fi în folosul meu se vor plini la vremea lor.

„În Joia Mare (16 aprilie, n.r.) a anului 2020 am fost rasoforit (a devenit frate rasofor, purtător de rasă, n.r.) făcând ascultare de părintele Stareț Nectarie. Etapele care vor urma în viața duhovnicească le voi parcurge tot prin sfătuire și sub ascultare față de părintele stareț și părintele duhovnic”, a subliniat Andrei Ciopec.

– Noviciatul poate fi dificil. Ne puteți spune ce ispite, provocări v-au încercat?

– „În principal, provocarea cea mai mare este să lași deoparte felul lumesc de a gândi și să te supui legilor duhovnicești. Toate ispitele și încercările vin în momentul în care vrei să-ți faci voia proprie, să te îndreptățești și mai ales când judeci pe ceilalți”.

„Mi-a fost greu să dau cu ochii de mine în momentul în care am rămas fără nimic din ce mă valida în lume”.

„Mă bazăm pe niște «arme» și pe niște mici tertipuri prin care mă eschivam când era cazul, tertipuri pe care am muncit mult să le dezvolt”, a recunoscut fratele Andrei.

„Jim Carrey spunea că e foarte ușor să te smerești când ești celebru, când ești bogat pentru că deja ești cu «sacii în căruță». A spus-o altfel foarte frumos părintele Arsenie Papacioc: «Smerit mândrulețul»”

„Aici, când vrei să folosești mijloace lumești să «te descurci duhovnicește» nu faci decât să bagi gunoiul sub preș, să te minți pe tine și pe Dumnezeu. Când încerci într-un moment greu să trișezi intenționat sau din neștiință te costă și pe tine și pe cei din jur. Partea bună a lucrurilor este că tocmai din aceste «tentative ieftine» ajungi să înveți această artă a vieții duhovnicești”.

„Mie o mângâiere deosebită și o înțelegere mai profundă a ceea ce se întâmplă cu mine ca novice mi-a adus lectura cărții «De la moarte la viață» a lui Paulin Lecca, o carte foarte frumoasă, poate cea mai frumoasă citită în ultimii 5 ani”.

„Lecturile duhovnicești și muzica psaltică sunt pentru mine un dulce balsam în momentele puțin mai dificile și cum în lume mă bucuram și mă încurajam cu faptul că din orașul meu natal Botoșani sunt mulți oameni de seamă ca Eminescu, Iorga, Enescu, Luchian, Băncilă, Antipa, Octav Onicescu, Octavian Cotescu și alții, așa și în mănăstire mă bucur și îmi dă curaj faptul că din orașul meu natal sunt foarte mulți oameni duhovnicești importanți și chiar și sfinți: Sfântul Sila (care este aici la Sihăstria Putnei alături de sfinții Paisie și Natan), Sfântul Ioan Iacob Hozevitul, Părintele Cleopa Ilie, părintele Paisie Olaru, Părintele Dionisie Ignat, Patriarhul Teoctist și alții menționați în «Patericul Românesc»”.

Un sfat pentru tineri

– Ce sfat le oferiți tinerilor nehotărâți care nu știu dacă să aleagă viața monahală sau cea de familie?

– „Am iubit mult, foarte mult, meseria de actor dar niciodată nu am spus cuiva să dea la actorie din proprie inițiativa. Dacă mi s-a cerut un sfat sau ajutorul din partea cuiva care a dorit să urmeze această meserie l-am dat cu toată dragostea”.

„Nici în cazul vieții pe care o duc acum nu îmi pot permite să spun cuiva din proprie inițiativă să urmeze acest drum. Cel mai bine este ca tinerii să se sfătuiască cu duhovnicii și să urmeze sfaturile lor, să se spovedească, să se împărtășească, să participe cât de des la Sfânta Liturghie, să se roage, să citească Sfânta Evanghelie și să se lase în voia lui Dumnezeu și cu siguranță vor primi răspuns”.

„Bineînțeles, ține foarte mult de noi, de ceea ce alegem să facem. Să spunem că unui copil i-ar plăcea foarte mult să ajungă fotbalist. Dacă el toată ziua se joacă cu mingea în cartier sunt mari șanse ca cineva să îi vadă pasiunea și să îl îndrume iar dacă el nici nu și-a cumpărat o minge sunt șanse ca dorința să rămână la nivel de gând și apoi gândul să se stingă cu totul”.

„Este un lucru frumos când vezi tineri că cercetează viețile sfinților. Este un prilej pentru ei de a găsi un sfânt a cărui viață să îi inspire, un sfânt care a biruit tocmai în lupte asemănătoare cu ale lor, un sfânt care a avut slăbiciuni sau virtuți pe care și ei le au. Și slavă Domnului că sinaxarul este plin de sfinți: majoritatea monahi, dar și mulți care au dus viață de familie, unul dintre ei fiind unul foarte îndrăgit: Sfântul Gheorghe Lazăr care a avut 5 copii”.

„Un părinte a fost întrebat de un tânăr dacă gândul său de a merge în mănăstire este de la Dumnezeu sau de la diavol. Părintele i-a răspuns că diavolul nu riscă să dea cuiva gândul de a merge în Mănăstire că, poate, chiar și rău intenționat mergând, să se pocăiască și să ajungă sfânt și asta îl va arde pe diavol”.

„M-au frământat multe întrebări, mai ales în legătură cu decizia mea. Și la un moment dat aveam ca argument de a rămâne în lume începutul unei rugăciuni : „Împărate ceresc Mângâietorule, Duhul Adevărului care pretutindenea ești…”. Îmi spuneam că dacă Dumnezeu este pretutindeni nu ar avea rost să plec la mănăstire”.

„Am primit un răspuns frumos de la părintele duhovnic: «Și apă găsești peste tot dar bucuria cea mai mare este să o bei de la izvor»”.

„Cu siguranță, fiecare dintre noi știe într-o mai mică sau mai mare măsură ce înseamnă viața de familie pentru că într-o familie ne-am născut, dar nu toți cunoaștem ce înseamnă viața de mănăstire”. De aceea, consideră fratele Andrei, „un lucru pe care îl pot face tinerii este să meargă în vacanțe la mănăstiri și să petreacă mai mult timp acolo pentru a cunoaște mai bine, din interior, această viață”.

Mănăstirile Putna și Sihăstria Putnei sunt foarte deschise tinerilor ortodocși, având diverse activități dedicate lor, colaborări cu asociații ortodoxe de tineret, publicații pentru tineri ș.a.

„Sfaturi foarte multe nu am pentru tineri”, a adăugat Fratele Andrei, „însă am o rugăminte: să mă pomenească și pe mine în rugăciunile lor”.

Foto reprezentativă: Bogdan Brașoveanu / Avantaje

Sursa: https://basilica.ro/