„Duhul este Cel ce dă viaţă” (In. 6, 63) Ziua Sfântului Duh prăznuită la Mănăstirea Curchi

Veniți toți credincioșii să preaslăvim pogorârea Sfântului Duh. Cel Care din sânurile Tatălui a purces asupra Apostolilor, acoperind ca și cu niște ape pământul de cunoștința lui Dumnezeu și învrednicind de harul cel de viață făcător al învierii și de slava cea de sus pe cei ce aleargă la El întru curățire, sfințind și îndumnezeind pe cei ce strigă: Vino, Mângâietorule, Duhule Sfinte și te sălășluiește întru noi!

A doua zi după Duminica Pogorârii Sfântului Duh, în Lunea Rusaliilor, Biserica Ortodoxă Îl prăznuieşte pe Sfântul Duh, a treia persoană a Sfintei Treimi. Cu acest binecuvântat prilej, Preasfințitul Siluan, Episcop de Orhei, Vicar al Mitropoliei Chișinăului și a întregii Moldove, înconjurat de un sobor de slujitori, a oficiat Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie la Mănăstirea Curchi.

Sfântul Duh este Împăratul susținător al tuturor făpturilor văzute și nevăzute, iar această dimensiune împărătească creatoare și atotsfințitoare se manifestă în primul rând avându-l în vedere pe om. Omul modelat din țărână de mâinile Preabunului Dumnezeu se face vas ales al Duhului Sfânt, tainiță a unei comori cerești. Dacă Biserica ni se înfățișează ca o Cincizecime permanentă, Mirungerea ne apare ca o Cincizecime personală în cadrul căreia o limbă de foc aprinde candela unică a omului, conferindu-i lumină lăuntrică, un dar și o mireasmă în buchetul harismatic al tuturor credincioșilor.

„Sufletul care a gustat dulceaţa Duhului Sfânt n-o poate uita; el însetează ziua şi noaptea şi se avântă nesăturat spre Dumnezeu. Cine va descrie dogoarea iubirii sale pentru Dumnezeu pe Care sufletul l-a cunoscut ca Părintele său Ceresc? Sufletul nu va avea nici un minut de răgaz pe pământ, până când Domnul nu-i va da harul Său. Sufletul care a pierdut harul tânjeşte după Stăpânul şi plânge ca Adam după izgonirea din Rai. Şi nimeni nu-l poate mângâia atunci, afară de Dumnezeu. Lacrimile lui Adam erau mari şi ele udau ca nişte pârâiaşe faţa, pieptul şi pământul de sub picioarele lui, şi suspinele lui erau adânci şi puternice: „Doamne, Doamne – se tânguia el – ridică-mă iarăşi în Rai!,” ne spune Sfântul Siluan Athonitul.

Să păstrăm în sufletul nostru cu recunoștință și responsabilitate sărbătoarea de astăzi și, poate, Duhul lui Dumnezeu, Care S-a pogorât în chip de limbi de foc peste Apostoli, ne va cerceta și pe noi, ca un foc care ne va aprinde, ca pe Rugul cel aprins, sau Se va atinge de noi ca un glas lin pe care l-a auzit Proorocul în pustie, unde Se afla Dumnezeu, izvorât din smerenia Sa, din dăruirea Sa cea către noi, din dragostea Sa.

Sursa: https://manastireacurchi.md/