Duminica a 36-a după Cincizecime – a Canaaneencei, la sfânta mănăstire Ciuflea

În Duminica a 36-a după Cincizecime – a Canaaneencei, la sfânta mănăstire Ciuflea au răsunat dangătele clopotelor chemând creștinii la rugăciune și la un nou ospăț euharistic.

Și în această zi de Duminică, cu Ajutorul Celui de Sus, credincioşi în număr mare au trecut pragul catedralei „Sf. Mare Mucenic Teodor Tiron” pentru a participa la Sfânta Liturghie oficiată de către Preacuviosul părinte arhimandrit Nicolae (Roșca) şi slujitorii sfântului lăcaş.

La rugăciunile sincere şi stăruitoare Domnul nostru Iisus Hristos a răspuns întotdeauna fiind mişcat de suferinţa oamenilor. Dar iată aici, Mântuitorul nu-i răspunde nici un cuvânt pentru că El cu­noştea credinţa puternică din adâncul sufletului ei. O credinţă puternică în stare să suporte orice încercare şi descurajare. Toc­mai de aceea femeia aceasta nu se sminteşte, nu se supără, nu se descurajează şi nu se depărtează. Ea nu zice cum poate ar fi fost îndreptăţită: cum acest om atât de vestit prin iubirea sa nemărgi­nită faţă de oameni, arată atâta nepăsare şi indiferenţă faţă de ne­fericirea mea? Nu rosteşte aceste cuvinte pe care adesea le auzim din gura credincioşilor noştri, ci ea cu şi mai mare încredere în bunătatea lui Dumnezeu îşi arată credinţa ei mare şi puternică prin rugăciunile ei repetate.

Ru­găciunile stăruitoare ale acestei femei i-a impresionat atât de pu­ternic, i-a mişcat atât de mult şi i-a umplut de mirare atitudinea Domnului Hristos, încât nu puteau să tacă; această convorbire ajunsese la o tensiune atât de înaltă, iar durerea sfâşietoare a ma­mei copilei bolnave a scos pe învăţăceii lui Iisus din cadrul rolului lor încât simţeau ei nevoia imperioasă să-L roage pe Domnul s-o dezlege din legăturile cu care satana legase pe sărmana ei fiică.

Iată un exemplu vrednic de urmat de către toţi părinţii vremu­rilor noastre care trebuie să se roage permanent pentru copiii lor. Să se roage nu numai pentru tămăduirea lor de bolile trupeşti ci mai ales de bolile lor sufleteşti care devin din ce în ce mai multe, mai mari şi mai grele. Să nu înceteze părinţii a se ruga „Doctoru­lui sufletelor şi al trupurilor”.

Slujba s-a încheiat cu un te-deum de mulțumire închinat Tatălui Ceresc pentru toate binefacerile și binecuvântările Sale. Iar, mai apoi conform tradiției toţi cei prezenţi în biserică s-au închinat la chivotele cu sfinte moaşte păstrate cu multă evlavie de obștea Mănăstirii Ciuflea.

Sursa: https://ciuflea.md