Duminica a XXVIII-a după Cincizecime (a vindecării celor zece leproși), la Mănăstirea „Sf. M. Mc. Teodor Tiron” Ciuflea din capitală

În Duminica a XXVIII-a după Cincizecime, PC arhimandrit Nicolae (Roșca), duhovnicul administrator împreună cu clericii a oficiat Sfânta și Dumnezeeasca Liturghie, la Mănăstirea „Sf. M. Mc. Teodor Tiron” Ciuflea din capitală.

Pericopa Evanghelică de astăzi ne relatează minunea vindecării celor zece leproși dar totodată biserca face și pomenirea Sfântului Cuvios Ioan Damaschin și a Sfintei Muceniței Varvara care au arătat dragostea lor deosebită față de Domnului Hristos și mărturisirea lor de credință statornică.

Mântuitorul nu le oferă vindecarea pe loc, ci îi trimite la preoți. Nu-i vindecă pe loc pentru că dorește să respecte o poruncă a Legii Vechi, care prevedea că preotul este în masură să declare dacă cineva este bolnav sau vindecat de lepră (Lev. cap. 13). Pe de altă parte dorea să le verifice credința, căci nu le spune acestora că s-au vindecat sau că se vor vindeca.

Faptul că leproșii nu întreabă nimic, denotă că s-au încrezut în cuvântul Mântuitorului. Din acest motiv, aflăm din Evanghelie că în timp ce se îndreptau către preoți, se vindecau. Din cei zece, numai unul se întoarce la Hristos pentru a-I mulțumi. Iar acesta era samarinean, deci de un alt neam față de iudei. Interesant este că dacă iudeii și samarinenii se dușmăneau între ei, în boală ei stăteau împreună, comunicau și se înțelegeau.

Dar nu doar asupra leprei din vechime trebuie să ne oprim noi cei de astăzi, ci și asupra păcatelor din cauza cărora ne separăm sau dăm uitării pe semeni. Dacă cei bolnavi de lepră aveau conștiința bolii și cereau ca ceilalti să nu se apropie de ei, astazi, mulți dintre noi nu-si mai văd păcatele și îi cheamă și pe ceilalti să devină părtași la ele.

Sursa: https://ciuflea.md/