Dumnezeu a îngăduit diavolului să ispitească pe om ca să-l facă mai tare în credinţă

– De ce are satana atâta ură asupra omului şi de ce îi îngăduie Dumnezeu să ispitească şi să amăgească prin păcat făptura Sa?

– Satana nu are putere şi dezlegare să stăpânească, să înşele sau să silească voinţa omului la păcat. El numai îl ispiteşte prin tot felul de meşteşugiri, năluciri, aduceri-aminte, prin imaginaţii, prin simţuri, prin slăbiciunile firii, prin plăceri, prin gânduri. Satana niciodată nu se arată omului în faţă, nu se descoperă direct ca duşman al omului. Ci îl luptă pe ascuns, indirect sau prin oamenii răi, folosind tot felul de meşteşuguri diavoleşti, ca să nu fie descoperit că el însuşi doreşte căderea şi pierzarea noastră.

El se numeşte ispititor şi tatăl minciunii, pentru că prin ispite şi prin curse mincinoase ne trage la păcat. Satana doar forţează voinţa noastră, aţâţă patimile şi pornirile trupeşti şi sufleteşti ale firii noastre, creează ocazii de păcat, ne aduce mereu aminte de căderile noastre, dar nu are voie şi dezlegare de la Dumnezeu să ne silească la păcat, că atunci noi n-am avea nici o vină, nici o osândă şi nimeni n-ar scăpa de cursele lui. Însă, dacă omul slăbeşte în voinţă şi în rugăciune, dacă se îndulceşte de momelile diavolului şi acceptă păcatul, atunci nu diavolul este de vină, ci omul.

De aceea i s-a rânduit omului înger păzitor ca să-l ajute, i s-a dat harul Duhului Sfânt ca să-l întărească, i s-a rânduit Biserică, spovedanie, adică baie de curăţire a păcatelor şi duhovnic să-l dezlege şi să-l sfătuiască. De aceea i s-a hotărât plată, dacă biruieşte, sau osândă, dacă este biruit.

Dumnezeu a îngăduit diavolului să ispitească pe om, ca să-l facă mai tare în credinţă, ca omul să-şi pună toată nădejdea mântuirii numai în Dumnezeu, iar nu în puterile sale, şi ca omul credincios să-şi agonisească mai multă plată de la Dumnezeu. Dumnezeu lasă pe satana să-l ispitească pe om, dar niciodată nu îngăduie diavolului să-l ispitească mai presus de puterea credinţei sale (I Cor. 10, 13) Numai pe cel mândru şi necredincios îl lasă Dumnezeu să fie ispitit de diavoli peste puterile sale, ca să-l smerească şi să ceară ajutorul lui Dumnezeu şi al slujitorilor Lui. Omului însă i s-a dat putere să se împotrivească diavolului, să-l biruiască şi să-l alunge de la el (Efes. 6, 11; 6, 16; Iacob 4, 7; I Petru 5, 9).

Din Ne vorbește Părintele Cleopa 4, Editura Mănăstirea Sihăstria, Vânători-Neamț, 2004, p. 127-128