Dumnezeu este totdeauna cu tine

Hristos, mai întâi de toate, este înlăuntrul nostru. El nu e doar un tip de treabă. El e Dumnezeu, iar Dumnezeu este înăuntrul nostru: în conștiință, în inimă, în minte, nu e ceva material, în afara noastră. Pe Dumnezeu Îl găsești înăuntru, coborând înăuntrul tău. Suntem nemuritori, trupul ajunge la cimitir, dar conștiința, persoana, continuă să trăiască. Așa că atunci când te cobori înăuntrul tău, conștiința îți este nemărginită, iar această nemărginire este templul Dumnezeului celui Viu. Sfântul Apostol Pavel spune în mai multe rânduri că suntem templu al Dumnezeului celui viu, pentru că Dumnezeu locuiește în noi. Pe Dumnezeu Îl găsești dacă te cunoști pe tine însuți, dacă știi cine ești. Dacă neglijezi asta, [zicând] nu am timp să mă gândesc la mine însumi, nu-L vei afla niciodată pe Dumnezeu, pentru că El nu este material, nu-l vei găsi în vreun loc anume. Dumnezeu va fi totdeauna cu tine dacă vrei ca El să fie cu Tine. Îl vei găsi atunci când te vei regăsi pe tine însuți. Cine sunt eu? Acordă atenție cuvintelor Scripturii: Nu știți, oare, că voi sunteți templu al lui Dumnezeu și că Duhul lui Dumnezeu locuiește în voi? (1 Cor. 3, 16) Iar Hristos a spus: Eu sunt vița, voi sunteți mlădițele. Cel ce rămâne întru Mine și Eu în el. Dacă cineva nu rămâne în Mine se aruncă afară ca mlădița și se usucă (Ioan 15, 5-6). Cei ce cârtesc nu-L simt pe Dumnezeu și se usucă. Trebuie să rămână în Hristos, să-L accepte pe Hristos, zicând: Doamne, vino, sunt aici. Tu m-ai zidit. Deschide-mi inima, căci Tu ai zidit-o. Tu ai făcut ușa, așa că intră, te rog!

Trebuie să vorbești cu Dumnezeu oriunde ai fi. Mergând pe stradă, conducând mașina, poți zice:Doamne, ești pe scaunul din față, știu că ești, spune-mi, de ce m-ai făcut? Ai multe lucruri, un număr infinit de lucruri de discutat cu Dumnezeu, iar Dumnezeu vrea să vorbești cu El, pentru că rugăciunea nu este numai ceea ce citești din carte sau stai în genunchi, ci întreaga viață este rugăciune. Atunci când mănânci, când bei, când conduci, când disciplinezi copiii, să fii într-o stare de rugăciune. Viața este liturghie, nu numai atunci când ești la biserică, ci și în afara ei. Întreaga viață ar trebui să fie o liturghie – dacă ai simțământul existenței lui Dumnezeu. Dar trebuie cumva să dobândești acest simțământ… Cum? Totdeauna zic, mai ales tinerilor, să aibă un dialog, un dialog permanent cu Dumnezeu. Desigur, suntem ocupați: mâncăm, te pregătești de examene, lucrezi, ești ocupat, dar întotdeauna spune: Doamne, știu că ești aici, nu am uitat de Tine. Caută spre mine și nu mă lăsa. De multe ori, acest dialog permanent cu Dumnezeu devine rugăciune, pentru că rugăciunea înseamnă comunicare între om și Dumnezeu.

Rugăciunea nu este doar pentru o scurtă vreme din zi, iar apoi zici: Mi-am terminat rugăciunile și gata… Niciodată nu-ți termini rugăciunea… Definiția rugăciunii este aceasta: simțirea prezenței lui Dumnezeu întru tine. Și dacă ai acest simțământ al prezenței lui Dumnezeu, atunci ești într-o continuă rugăciune. Dacă te rogi doar atunci când te rogi, atunci nu te rogi deloc, zice un cuvânt călugăresc. Așa că, nu te ruga doar atunci când te rogi, ci roagă-te toată vremea, pentru că rugăciunea nu este Dă-mi, dă-mi… Rugăciunea este să spui Te iubesc și vreau să-mi petrec timpul alături de Tine. Întreabă-L ceva pe Dumnezeu… Și nu te teme, Dumnezeu îți va răspunde cum nici nu gândești. El îți va da gânduri bune și sugestii bune și cum să-ți rezolvi problemele. Astfel, a-L găsi pe Dumnezeu în cultura noastră, de aici [din America], înseamnă să fii mai întâi conștient că Dumnezeu există nu în afară, ci înlăuntrul tău. Iar Dumnezeu este totdeauna cu tine și poți dobândi simțământul existenței lui Dumnezeu.

Extras din interviul cu părintele Roman Braga