Dumnezeu nu se uită la mâini pline, ci la mâini curate

Este bine ştiut că în faţa luminii aprinse, care sporeşte sublimitatea slujbei, creştinul se simte mai aproape de Dumnezeu. De aceea chiar de la început s-au folosit în locaşurile de cult sfeşnice, candelabre, lumânări.O problemă de ultimă oră este cea ce ţine de înţelesul corect al luminii în Biserica Ortodoxă. În prezent suntem martorii unei goane neîntemeiate de a aprinde o sumedenie de lumânări, crezându-se că este un lucru necesar şi care duce la „arderea păcatelor”. Mulţi credincioşi sunt preocupaţi de ideea de unde să cumpere mai ieftin lumânări, ca după aceasta să meargă la biserică şi să le aprindă.

         Este percepută greşit în prezent semnificaţia aprinderii unei lumânări. Se zice că Dumnezeu nu se uită la mâini pline, ci la mâini curate. Este o realitate neluată în seamă de unii credincioşi. Prima condiţie este în acest sens rugăciunea. Nu se ia azi în consideraţie că dacă flacăra naturală este atât de importantă, atunci cu atât mai mult flacăra minţii este benefică şi strict necesară, ca factor de progres, civilizaţie, cultură şi spiritualitate. Dimpotrivă, întunericul material şi spiritual este aducător de moarte, pustietate, tristeţe şi nerodire.

Lumânarea ca  jertfă

         Lumânarea care se aprinde în biserică de către un credincios are un caracter de jertfă. Lumânările sunt închinate ca prinos lui Dumnezeu, din munca sau agoniseala credincioşilor. Cumpărarea lor şi dăruirea la altar înseamnă un act de jertfă, adică de a rupe din ceea ce este al tău, subţiind egoismul şi dezvoltând virtutea milosteniei. Din alt punct de vedere, această jertfă constituie împlinirea unei necesităţi sufleteşti a credinciosului, de face ceva pentru Dumnezeu şi Biserică.

         Tot lumânarea este o formă a comuniunii cu Dumnezeu, prin care credinciosul îşi exprimă credinţa şi mulţumirea faţă de El. În faţa lumânării aprinse credinciosul se simte ca şi în faţa sfintelor icoane – în legătură cu Dumnezeu. Prin arderea lumânărilor, însăşi materia, sfinţită astfel, prin oferirea ei lui Dumnezeu, participă la adorarea Lui şi cinstirea sfinţilor. În acelaşi timp, lumânarea este un simbol al comuniunii cu cei vii şi cei morţi  pentru care ne rugăm şi mijloc de a ni-i face prezenţi şi a intra în legătură cu ei.

Tradiţia de a confecţiona lumânări doar din ceară trebuie păstrată

În multe parohii, preoţii binecuvântează folosirea lumânărilor mai mult din ceară, enoriaşii, însă preferă să aducă diferite lumânări procurate ca regulă din piaţă, negândindu-se nu numai că aduc prejudicii materiale bisericii, dar şi că nu dau dovadă de ascultare, deci păcătuiesc.

Întrebuinţarea cerii pentru lumânări şi a untdelemnului pentru candelă este consfinţită şi de canoanele apostolice. Astfel nu mai rămâne nici o îndoială că lumânările din ceară s-au întrebuinţat de la început în viaţa creştină, pentru ceremoniile liturgice.

Ceara este un simbol al purităţii, al curăţeniei şi al sfinţeniei Mântuitorului şi Maicii Domnului şi expresie a miresmei curate, a învăţăturii şi a virtuţilor creştine, după cum ceara este culeasă din cele mai curate şi mai parfumate flori.

Creştinii sunt tentaţi să procure lumânări multe, dar necalitative

O altă problemă de care se preocupă acum Biserica Ortodoxă este şi subcalitatea acestor lumânări aduse de creştini în biserică. Neconfecţionate  conform standardelor, odată aprinse, ele fumegă şi, prin urmare, are de suferit pictura, deteriorându-se. În al doilea rând, lumânările cumpărate din piaţă sau din altă parte nu sunt sfinţite.

         Este foarte regretabil faptul că unii creştini nu conştientizează că cei care confecţionează lumânări şi le comercializează oriunde, numai nu în biserică, nu au nici un drept moral să o facă. Mulţi dintre credincioşi ştiind acest lucru totuşi continuă să procure lumânări angro, pentru ca mai apoi să le aprindă cu bucata la slujbă.

 ? De asemenea acest lucru este regretabil şi la nivel de stat. Există doar legea despre monopolul bisericii privind comercializarea atributelor bisericeşti, care stipulează …… .Altceva este că ea nu funcţionează?

Ce să întreprindă Biserica?

Se pune astfel întrebarea: Care trebuie să fie atitudinea Bisericii faţă de acest fenomen şi cum ar trebui soluţionată această problemă?

În general, trebuie ca preoţii cu multă îngăduinţă să explice enoriaşilor că în cele din urmă contează intenţia pe care o ia fiecare atunci când se apropie de sfeşnic să aprindă o lumânare. Jertfa, în cele din urmă, se face  în măsura posibilităţilor. Şi dacă azi ţi-ai permis să aprinzi o lumânare, mâine cu ajutorul Domnului ai să poţi să aprinzi mai multe. Important este să o faci cu certitudinea că Dumnezeu îţi va auzi rugăciunile şi-ţi va primi jertfa umilă pe care o aduci, procurând lumânarea din biserică, iar nu din stradă.

Sursa: www.ortodox.md