E mai bun un păcătos smerit decât un drept mândru

Mi-a scris cineva într-o scrisoare că mai buni creștini sunt catolicii; ortodocși-s mai iuți, mai nătângi.

Și i-am scris așa: Toate sectele care sunt pe fața pământului nu sunt luptate așa de duhuri, ca creștinii. Creștinii au o credință sănătoasă, unii însă poartă nume de creștin, dar viața-i de păgân. Și de asta-s ei prea buni – unii catolici, nu toți, că nu sunt așa de luptați. Pentru că diavolul este invidios, că el a căzut ca fulgerul, și unde vede câțiva creștini caută să-i tulbure, să se dușmănească, să ajungă toți în patima lui. Adevărul este în Biserica Ortodoxă, și mulți chiar din sectanți, care s-or rugat cu multă smerenie, Duhul Sfânt așa le-o descoperit: toate tainele lui Dumnezeu sunt în Biserica Ortodoxă. Și chiar de nu e în lucrare viața duhovnicească, dar adevărul rămâne în Biserica noastră, Ortodoxă. Iar creștinii care caută a căpăta aceste două virtuți: smerenia și dragostea, cine căpătă aceste două virtuți Duhul Sfânt îl învăța mila, pentru că din dragoste izvorăște mila și, dacă are milă de toți, adică de aproapele, nu poate greși, iar dacă a căpătat smerenia nu mai judecă pe altul, nu mai cântărește pe altul, el se vede pe el mic și păcătos.

Pentru că, uite cum îi: bunul Dumnezeu așa rânduiește, (astfel încât omul) care a ajuns și cunoaște adevărul, că să poată câștiga mântuire, că să poată câștiga aceste două virtuți, Duhul Sfânt nu-i ajută în unele timpuri, ca să nu-l înșele diavolul. Când ajunge călugărul, ori creștinul, că se uită în jos la celălalt, Duhul Sfânt se retrage până ce omul se încurcă în unele ispite și pe urmă începe a se trezi și se păzește ca de foc să nu se uite în jos la celălalt. Și, dacă caută să-l cântărească pe cel de jos, cu timpul, dacă stă prea mult cu capul în jos, îl doare capul; trebuie compresă cu apă rece ca să teacă. Și spune un Sfânt Părinte că: „e mai bun un păcătos smerit decât un drept mândru”. Iaca, așa-i treaba.

Sursa: Părintele Proclu Nicău, Lupta pentru smerenie și pocăință, Editura Agaton, Făgăraș, 2010