E vremea să vă treziți din somn!

După cum văd, toată lumea aleargă spre cel viclean, ca și păcătosul spre păcat. Neînfrînați sunt oamenii, – și popor și cler; ca și caii cei nărăvași aleargă spre păcat. Nu se gîndesc nici la Dumnezeu, nici la moarte, nici la judecată sau răsplată, la nimic; numai pentru materie, trup și plăceri trupești se interesează. Pentru Dumnezeu, suflet, virtute – nimic! Foarte puțini sunt cei care au interese adevărate și poate datorită acestor prea puțini mai ține Dumnezeu lumea.

Satana face ultimul asalt și în acești ani în care ne găsim, mare necaz și strîmtorare vor veni în lume…(…) Așadar, mare mînie are să vină. Multe răutăți se întîmplă în lume, îndeosebi două: desfrîul și avortul.

Un rău atât de mare nu s-a întâmplat în nici o vreme, ca mamele să ucidă 6-10 copii și să nu simtă deloc mustrare de conștiință, când, dacă ar fi avut o cât de mică urmă de pocăință și simțire, ar fi trebuit să-și deschidă mormintele și să intre de vii în ele ca să se chinuie, dar sunt nepăsătoare… Se spovedesc uneori, dar fără să se pocăiască sincer.

Aceasta una, iar a doua – goliciunea femeilor. Umblă acum goale, – deși bărbații nu sunt mai prejos, – însă mai mult femeile, iar aceasta nu este cu putință s-o rabde Dumnezeu. A răbdat pe păcătoșii din vremea lui Noe, pe cei din Sodoma și Gomora, dar parcă nu ajunseseră la acest stadiu, să umble goi pe stradă și să-și arate trupurile lor goale la bărbați, ca să-i atragă spre păcat.

Dumnezeu este îndelung-răbdator, iar o mie de ani sunt înaintea lui Dumnezeu ca o oră. Rabdă îndelung, dar și răbdarea Sa are margini. Nu e cu putință ca Dumnezeu, care totdeauna pedepsește păcatul, să îngăduie a se face atîtea păcate, fără să le pedepsească… Numai să fim pregătiți. Să avem credință în Dumnezeu, în El să ne punem nădejdea și dragostea și El nu ne va părăsi. Fie ca nimic să nu ne despartă de iubirea lui Hristos.

Acum ne aflăm în pragul marii mînii; se apropie sfîrșitul sfîrșitului. Sfinții Părinți ai Bisericii noastre au socotit moartea și a doua, venirea Mîntuitorului necesare pentru mîntuirea omului, iar cei care le-au avut întotdeauna în minte, au fost izbăviți de chinurile veșnice. Din nefericire, oamenii au exemple rele din partea mai marilor societății și ai Bisericii, care și-au învîrtoșat inimile mai rău decît evreii. (…)

Vai și amar de viețuitorii acestei lumi! Cîtă întristare va să vină peste oameni, dacă stăpînitorii lor sunt slujitori și robi ai antihristului! (…) Pentru că aceia care au fost înrolați de Stăpînul Împărației Cerurilor să lupte, s-au moleșit. Și nu numai că au slăbit, ci s-au adîncit în somnul greu al trîndăviei și al nepăsării. (…)

E vremea să vă treziți din somn. Sculați-vă, aruncați departe somnul nepăsării, ca să nu vă găsească vrăjmașul dormind și să vă omoare. Treziți-vă, căci ne îndreptăm spre sfîrșit, spre moarte, pentru că ziua celei de-a doua veniri a Domnului se apropie. Treziți-vă ca să luptați în puținul timp care v-a mai rămas, căci  „vine ceasul cînd nimeni nu va mai putea lucra”…

Arhimandrit Filothei Zervakos, “Profeții și mărturii creștine pentru vremea de acum“, www.marturiidintarasfanta.ro