Educaţia sexuală şi avortul

Din 1980 încoace, în Noua Zeelandă, rata avorturilor la adolescente aproape s-a dublat. Pentru că tot mai multe sarcini la adolescente se sfârşesc prin avort, se pare că aceste mame preferă să avorteze decât să nască. În aceste condiţii, Noua Zeelandă este pe locul trei în lume la sarcini la adolescente, după SUA şi Rusia.

În 2001, Asociaţia Neozeelandeză pentru Planificare Familială (FPA) s-a adresat guvernului pentru a-l determina să abordeze problema sarcinilor la adolescente într-o formă similară cu cea a Strategiei Britanice de abordare a sarcinilor la adolescente pe 10 ani.

Menţionând Olanda, directorul executive Dr Gill Boddy-Greer afirmă:

„Adevărata poveste de succes este scrisă de Olanda, care are nu doar cea mai scăzută rată de sarcini la adolescente din Europa, ci şi cea mai scăzută rată de avorturi din rândul ţărilor dezvoltate. Studiile au atribuit acest lucru atitudinii deschise faţă de sexualitate, contracepţie şi educaţie sexuală, în contextul unei societăţi foarte tolerante şi primitoare.”

Raportul afirmă că aceste lucruri au permis discutarea problemelor legate de relaţiile sexuale la o vârstă mai tânără, înainte de a se instala barierele inhibiţiilor. Olandezii au reuşit să reducă numărul naşterilor la adolescente cu 72% în ultimii 30 de ani.

„Progresul Olandei reafirmă necesitatea furnizării unei educaţii sexuale complete, care să fie începând din acest an o realitate naţională, prin intermediul Curriculei de sănătate şi educaţie fizică. Sperăm că vom avea în curând şi un ghid de bune practici în acest domeniu.”

Însă, Robert Rector, cel care a contribuit la elaborarea programului educaţional pentru abstinenţă, afirmă:: „Copiii din societatea de azi sunt suprasaturaţi cu informaţii despre contracepţie şi mesaje care încurajează sexul ocazional”.

Organizaţiile care promovează educaţia sexuală explicită au încercat să găsească metode pentru a accesa fondurile destinate programelor de abstinenţă. După cum subliniază un raport al Consorţiului Medicilor din aprilie 2002, unele programe „abstinenţă-plus” finanţate de guvernul federal îi învaţă pe tineri despre masturbare şi metode „alternative” de activitate sexuală, cum ar fi duşul sau baia împreună, folosirea literaturii sau filmelor erotice pentru a-şi stimula fanteziile sexuale.

Adevărata educaţie pentru abstinenţă este în mod clar cel mai sigur şi mai bun mesaj pentru adolescenţii Americii. De fapt, abstinenţa este singura formă de „sex protejat” care este 100% eficientă. Studiul demonstrează că este cea mai bună şi mai viabilă alternativă, care funcţionează mai bine decât programele non-abstinenţă. Acest lucru s-a putut observa de pildă în Uganda, unde numărul cazurilor de îmbolnăvire cu HIV a scăzut vertiginos.

Studii

Un sondaj efectuat în Marea Britanie şi publicat în martie 2004 a arătat totuşi că numărul sarcinilor la adolescente este mai mare în zonele unde educaţia sexuală a fost promovată în mod mai agresiv. Raportul a arătat că educaţia sexuală explicită, împreună cu furnizarea de prezervative fetelor pur şi simplu le încurajează să devină active sexual.

Cifrele oficiale arată că sarcinile la adolescente au crescut în Marea Britanie cu o cifră anuală de 800, de la 38.439 în 2001, la 39.286 în 2002, în ciuda celor 15 milioane de lire sterline cheltuite pentru a preveni situaţia. Sarcinile au dus la 17.682 de avorturi în 2001.

Olanda

„În ciuda susţinerii publice îndelungate a educaţiei sexuale în şcoli, este greu de observat vreun efect concret al acestei educaţii asupra comportamentului sexual şi contracepţiei”, afirmă Jane Mauldon şi Kristin Luker. Există indicii că „expunerea la un program formal de educaţie contraceptivă creşte şansele ca o tânără femeie să folosească mijloace contraceptive la primul contact.” În ciuda răspândirii mari a informaţiilor asupra contracepţiei, totuşi, „un număr mare de adolescenţi recurg la relaţii sexuale fără folosirea unor mijloace de protecţie împotriva sarcinilor sau a BTS”.

Un studiu efectuat în 1982 pe 1.888 de adolescente a constatat că „expunerea în prealabil la un curs de educaţie sexuală este în mod afirmativ şi semnificativ asociată cu iniţierea activităţii sexuale la vârste cuprinse între 15 şi 16 ani”. În 1986, William Barsiglio şi Frank Mott au menţionat „educarea în biologie sexuală” pe lista factorilor care îi determinau pe băieţi să se implice în relaţii sexuale la vârste foarte tinere.

În aceeaşi privinţă, Dr Deborah Ann Dawson, specialist american în dinamica populației, a subliniat: „Majoritatea cercetătorilor sunt de acord asupra faptului că educaţia sexuală nu reduce numărul de sarcini nedorite la adolescente şi nici incidenţa activităţii sexuale… Nici educaţia despre sarcină, nici educaţia pentru contracepţie nu au un efect semnificativ asupra riscului de sarcină premaritală la adolescentele active sexual. Această constatare aduce o provocare argumentului că educaţia sexuală formală ar fi un instrument eficient pentru reducerea sarcinilor la adolescente”.

Criticii contrazic, spunând că şi dacă Dawson are dreptate că educaţia sexuală nu reduce sarcinile la adolescente, este incorect să se spună cu „nu are un efect semnificativ”. Ei subliniază că modelele statistice au demonstrat că educaţia pentru contracepţie creşte şansele începerii activităţii sexuale la vârsta de 15 ani cu 50%, un efect cu adevărat semnificativ.

Comentatorul Thomas Sowell a afirmat în revista Forbes:

„Programele de educaţie sexuală subvenţionate masiv de guvernul federal au intrat în sistemul de şcoli publice al Americii în timpul anilor 70, adesea suplimentate de cabinetele medicale din şcoli, care au oferit informaţii în plus şi referinţe în materie de sex, sarcină şi avort. Înainte de introducerea acestor programe, sarcinile la adolescente începuseră deja să scadă încă de peste un deceniu. Această tendinţă s-a schimbat însă şi sarcinile la adolescente s-au înmulţit din nou, pe măsură ce educaţia sexuală s-a răspândit tot mai mult în şcolile publice. Rata sarcinilor la adolescente cu vârste între 15 şi 19 ani a fost de 68 la mie în 1970 şi de 96 la mie în 1980… Potrivit lui Sowell, cifrele în creştere ale avorturilor chiar depăşeau cifrele sarcinilor. Între 1970 şi 1987, de exemplu, numărul de avorturi a cescut cu 250.000, chiar dacă numărul adolescenţilor a scăzut cu 400.000.”

Citatele de mai sus sunt luate exclusiv din surse aflate în general în favoarea avorturilor şi în sprijinul educaţiei sexuale explicite.

Continuarea unui program eşuat

Investiţia de energie şi bani în programele de educaţie sexuală explicită este enormă. O schimbare de direcţie în acest moment ar însemna recunoaşterea nu doar a unui eşec, ci şi asumarea răspunderii.

Criticii educaţiei sexuale explicite cred că experţii în educaţie sexuală au ajuns să fie închişi în propria lor birocraţie auto-perpetuantă, al cărei scop primar este supravieţuirea şi, dacă e posibil, extinderea. Acest lucru a dat societăţii, spun aceşti critici, un program social care a ajuns chiar să fie recompensat pentru rezultatele sale negative (prin creşterea fondurilor).

Pe măsură ce ratele sarcinilor şi avorturilor la adolescente cresc, aceşti „sexperţi” continuă să susţină tot mai mult ceea ce oponenţii lor condamnă ca fiind cauza care a generat problema de la început. Educaţia sexuală explicită a contribuit probabil la rata crescută a sarcinilor la adolescente, prin încurajarea experimentării pe tărâm sexual.

În 1986, Harris şi Asociaţii au efectuat un sondaj cuprinzător pentru asociaţia Planned Parenthood privind activitatea sexuală a adolescenţilor şi efectele pe care educaţia sexuală le-a avut asupra ei. Rezultatele arată că:
• Adolescenţii care au beneficiat de educaţie sexuală curpinzătoare/explicită : 46% s-au implicat în relaţii sexuale
• Adolescenţii care nu au beneficiat deloc de educaţie sexuală cuprinzătoare/explicită : 32% s-au implicat în activitate sexuală
• Adolescenţii care au beneficiat de educaţie sexuală din punct de vedere biologic – 26% au avut relaţii sexuale.

Rezultate pe termen lung

Din 1960 în 1991, pe o perioadă de doar trei decenii, societatea americană a fost martora următorului fenomen:

• Avorturile au crescut cu 800%
• Rata naşterilor nelegitime a crescut cu 457%
• Cazurile de abuz asupra copiilor au crescut cu peste 500%
• Rata divorţurilor a crescut cu 133%
• Procentul familiilor monoparentale a crescut cu 214%
• Cazurile de concubinaj au crescut cu 279%
• Incidenţa bolilor transmise sexual a crescut cu 245%
• Rata sinuciderilor la adolescenţi a crescut cu 214%
• Rata delictelor juvenile a crescut cu 295%.

Nu este deloc suprinzător că educatorii în materie de sex au avut un asemenea impact profund asupra societăţii. Combinaţia de forţă şi autoritate pe care o exercită ei este deja răspândită în toată lumea. Reţeaua lor e extrem de bine organizată şi finanţată din belşug, astfel că aceste forţe influenţează din plin atitudinile cu privire la sex ale societăţilor occidentale.

Spargerea barierelor

Allan Guttmacher, fost preşedinte al societăţii Planned Parenthood a fost întrebat „Ce anume face ca avortul să fie atât de sigur în America?”. El a răspuns cu două cuvinte: „Educaţia sexuală”. Madelyn Murray O’Hare, celebră atee, a scris: „Problema avorturilor este doar o păcăleală… Lupta se dă de fapt pentru educaţia sexuală, inclusiv informaţia asupra controlului naşterilor”.

Se poate spune că avortul este efectul, iar educaţia sexuală cauza principală, chiar cauza primară a revoluţiei sexuale.

sursa http://stiripentruviata.ro