Elena Răileanu – Îndură-te Doamne…
21:55, vineri, 23 august, 2013 | Cuvinte-cheie: altar, dragoste, elena răileanu, familie, poezie religioasa, poezii, Strigăt la Cer, suflet
Poeta Elena Răileanu – originară din Lăpușna – Hâncești, Republica Moldova, sa născut și a crescut într-o familie de creștini ortodocși.
Poezia cu tematică creștină este o preocupare mai veche a Elenei Răileanu. Primele versuri inspirate din motive biblice au fost scrise cu ani în urmă dintr-o necesitate interioară, dintr-o pornire a sufletului.
Avînd o viziune proprie asupra realităţii, a vieţii în toate aspectele ei pozitive şi negative, Elena Răileanu este neliniştită de cele ce se întîmplă cu sufletul omului care are o singură măsurătoare pentru toate valorile şi un singur Dumnezeu — banul. Fiind lipsit de credinţă, omul cedează ispitelor lumeşti. – Marcela Mardare
Îndură-te Doamne…
Elena Răileanu
Făceți-mi bucuria deplină și aveți o simțire,
o dragoste, un suflet și un gînd!
FILIPENI 2.2
Îndură-te,Doamne,de sufletul meu
Și apără-mi-l de ispite,
Să nu se pornească pe drumul cel rău,
Să fie înțelept și cuminte.
Să-l doară durerea celor din jur,
Chiar dacă e mare povara,
Căci nu vreau ca sufletul meu de pe-acum
În indiferență să moară.
Aprinde-mi Părinte, inima-n piept,
Cînd lipsă-i căldura solară
Și adă-i pe cei pedepsiți pe nedrept
La flacăra ei să adoarmă.
Și cînd se va stinge, la Tine, mă ia,
În rîndul din partea Ta dreaptă
Voi priumi judecata ce-a sfîntă a Ta,
Dar Doamne…Mă rog de mă iartă!
Elena Răileanu august 1997
***
Ah, cîte ispite ne-ncearcă ființa
Ah,cîte ispite ne-ncearcă ființa,
Teribile vremuri și crude-ncercări,
Proroci minciunoși ce înșeală știința
Părtași a-i satanei în negre lucrări.
Teroarea-i plătită cu vieți inocente,
Iar jertfele ei cad, la negru-i altar.
Pe tron tot mai des vin persoane demente
Ce fac viața noastră-un teribil calvar.
Destinul ne-aruncă-n abisul pierzării,
Valoarea iubirii se numără-n bani,
Dreptatea se află la fundul mării,
Iar frate cu frate devin dușmani.
In ochii copiilor strigă durerea,
Pămîntul e umed de lacrima lor
Siliți să-și cerșească bucata de pîine
Li-i strada și școală și dormitor.
Adasea suntem chinuiți de-o-ntrebare:
Cum de-am ajuns în asemenea hal?
Aruncă-ne Doamne,un colac de salvare
Și aratăne calea ce duce la mal.
***
Lumina sufletului meu
Elena Răileanu
Lumina sufletului meu
Se-aprinde-n miez de poezie
Și ea va lumina mereu
Atît cît pana me-a mai scrie.
Atît cît inima mai bate
Din drag de viață pe pămînt,
Cît filele adun în carte
Cuvînt pulsînd lîngă cuvînt.
Cît rațiunea mă îndeamnă
Sî nu pun văl pe ce numesc…
Cît muza văzul îmi înseamnă
Cu harul cel dumnezeesc.
Lumina sufletului meu
Rămînă-n salba de cuvinte…
nu eu decid ,ci Dumnezeu,
El rînduiește cele sfinte.
***
Învață-ne Doamne…
Elena Răileanu
Vă îndemn deci înnainte de toate să faceți cereri,rugăciuni,mulțumiri pentru toți oamenii TIMOTEI 2.1
În grelele timpuri ce le trăim
Cînd omul cu om se mănîncă
Învață-ne Doamne,cum să iubim
Pe cel ce ne este aproape.
Atunci cînd în preagmă e trist un creștin
Și sufletu-i vrea mîngîiere.
Învață-mă, Doamne,cum să-l alin,
Cum pot să-i mai i-au din durere.
Și dacă o palmă pe-obraz am primit,
Cum pot să-l întorc și pe celălalt,
Sî iert cînd lovită am fost pe nedrept
Învață-mă,Sfinte Părinte.
Ce greu e,o, Doamne, să fii om cinstit,
Cînd lumea se afundă-n păcate,
În orișice clipă poți fi umilit,
Dar Tu ne poți face dreptate!
extras din Strigăt la Cer. Poezie cu Tematică Creștină