Episcopul Ioan al Sorocii a susținut teza de doctor în istorie

Joi, 15 septembrie 2022, în ședința Consiliului științific specializat D 611.02-22-35 de la Universitatea de Stat din Moldova, a avut loc susținerea tezei de doctorat a Preasfințitului Episcop Ioan (Moșneguțu) la specialitatea 611.02 – istoria românilor (pe perioade).

Tema: ”Rolul Mănăstirii Hârbovăţ în viața monahală din spaţiul pruto-nistrean (anii ’30 ai sec. al XVIII-lea – anii ’60 ai sec. al XX-lea)”

Conducător ştiinţific:

Pâslariuc Virgiliu, doctor în istorie, conferențiar universitar

Componența Consiliului științific specializat:

Pasat Valeriu, președinte, doctor habilitat în istorie, academician

Xenofontov Ion Valer, secretar științific, doctor în istorie, conferențiar universitar

Cereteu Igor, doctor habilitat în istorie, conferențiar universitar

Eremia Ion, doctor habilitat în istorie, profesor universitar

Gumenâi Ion, doctor habilitat iî istorie, conferențiar universitar

Rotaru Liliana, doctor în istorie, conferențiar universitar

Dragnev Emil, doctor în istorie, conferențiar universitar

Referenţi oficiali:

Moisa Gabriel, doctor în istorie, profesor universitar (România)

Moșin Octavian, pr., doctor în istorie, doctor în filosofie, conferențiar universitar

Episcopul Ioan (Moșneguțu) al Sorocii, vicar mitropolitan, o vreme s-a nevoit la Mănăstirea Hârbovăț în calitate de stareț (în perioada anilor 2008-2014), încercând să scoată din anonimat această perlă a Ortodoxiei, despre care mult se vorbește, însă prea puțin se cunoaște, în special, despre rolul acesteia și a vieții monahale de aici în secolele XVIII–XX.

Astfel, suntem în fața unei veritabile cercetări științifice, or, rezultatul acestui efort a fost încununat printr-o teză de doctorat, susținută cu succes la Facultatea de Istorie și Filosofie a Universității de Stat din Moldova.

După perioada sovietică, timp în care toate mănăstirile și schiturile au fost închise (cu excepția celei de la Japca), pângărite, iar unele chiar distruse, ne revine misiunea nu doar de restaurare a edificiilor sacre, dar și de cunoaștere a trecutului acestor oaze ale spiritualității noastre.

Abordarea istoriei mănăstirii Hârbovăț de la fondare până la închiderea acesteia de către autoritățile sovietice, identificarea rolului și a locului mănăstirii atât în cadrul vieții monahale din spațiul basarabean, cât și în dezvoltarea spirituală a societății, inclusiv în creșterea noii generații, prin cercetarea și analiza unui număr mare de izvoare istorice reprezentative, permite autorului să acopere un gol în istoriografia națională, să pună în valoare și să promoveze moștenirea noastră culturală şi duhovnicească.

Pe lângă cunoașterea trăirii monahale de la mănăstirea Hârbovăț, structurată în patru etape de dezvoltare a ei, studiul oferă informații, care prezintă interes major atât pentru istorici și teologi, cât și pentru credincioșii de rând, și despre evoluția monahismului din Moldova în general, reliefând de fiecare dată importanța factorului uman, inclusiv a obștii monahale, în dezvoltarea acestuia.

Pr. Octavian Moșin