Episcopul Siluan al Orheiului, a liturghisit în duminica Vindecării orbului din naștere, la Catedrala mitropolitană din Chișinău

În Duminica a VI-a după Paști, cu binecuvântarea Întâistătătorului Bisericii Ortodoxe din Moldova, ÎPS Mitropolit Vladimir, Preasfințitul Siluan, Episcop de Orhei, Vicar mitropolitan, a săvârşit Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie la Catedrala Mitropolitană „Nașterea Domnului” din Chișinău. Preasfinței Sale i-a coliturghisit soborul de slujitori ai Catedralei.

Parcurgând duminicile de după slăvitul Praznic al Învierii, vedem cum Evangheliile rânduite de Biserică pentru această perioadă, ne poartă sufletul, pas cu pas, către descoperirea deplină a Domnului Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Cel Înviat din morți. Ele ne arată chipurile celor care, cu inimă curată și credință vie, L-au recunoscut în Iisus pe Mesia cel făgăduit, dar și împietrirea celor care, învăluiți de orbirea duhovnicească, L-au respins și s-au făcut potrivnici luminii.

Evanghelia acestei Duminici ne vorbește despre o minune cu totul cutremurătoare: vindecarea unui orb din naștere. Minunea nu constă doar în deschiderea ochilor trupești, ci mai ales în nașterea unei vederi lăuntrice, o luminare a minții și a inimii. Orbului i se deschid ochii sufletului și pornește pe un drum de cunoaștere a lui Dumnezeu, de mărturisire și de întâlnire cu Hristos cel Viu.

De cealaltă parte, fariseii, martori ai acestei minuni, rămân „orbi” în duhul lor. Deși aveau Legea și cunoștința literelor, nu puteau să vadă lucrarea mântuitoare a lui Dumnezeu în mijlocul lor. În învârtoșarea lor, au pus mai presus litera Legii decât milostivirea, considerând că până și vindecarea unui om este o „lucrare interzisă” pentru că a fost săvârșită în ziua sâmbetei.

Această neputință de a recunoaște prezența lui Dumnezeu este adevărata orbire. Nu lipsa vederii trupești este cea mai grea suferință, ci orbirea inimii, care nu mai poate primi lumina credinței.

Noi toți avem nevoie de această lumină adevărată, nu doar de cea trupească, ci mai ales de lumina ochilor sufletului. Ea se dobândește prin pocăință, prin credință, printr-o viață trăită în Adevăr și se desăvârșește în veșnicie, acolo unde „vom vedea față către față”.

Pilda orbului din naștere este și chemarea noastră de a urma calea luminii. Să-L rugăm pe Hristos, Lumina lumii, să ne ferească de întunecarea minții și să ne dăruiască vedere curată, ca să putem mărturisi, în mijlocul lumii tulburi de azi, că El este Dumnezeu adevărat, ascuns în trup pentru a ne mântui.

Sursa: https://manastireacurchi.md