„Eu gândesc genţile ca pe nişte sculpturi, nu sunt un meseriaş, în sensul pe care îl percepe lumea” – Interviu cu părintele Savatie Baştavoi

Multe domnişoare, dar nu numai, îşi doresc o geantă din piele de la părintele Savatie (Baştovoi), călugărul înzestrat cu multe talente şi pentru care lucrul bine făcut este făcut spre slava lui Dumnezeu şi folosul oamenilor. În rândurile ce urmează veţi afla mai multe detalii despre librăria-atelier „Geanta cu cărţi”, despre încercarea de a readuce autenticul în meşteşugărit, dar şi de ce foloseşte doar materie primă ce se găseşte în natură, fiind un adversar al sinteticului.

Dvs. aveţi multe daruri. Sunteţi poet şi scriitor, iar înainte de a primi călugăria aţi făcut pictură, iar mai nou faceţi genţi şi alte articole din piele. Toate acestea necesită timp, cum vă organizaţi pentru a le reuşi pe toate?
Cea mai bună odihnă este să îţi schimbi activitatea. Eu îi mulţumesc lui Dumnezeu că mi-a dat să fac diverse lucruri. Le fac cu mare bucurie şi este potrivit omului să lucreze prin toate simţurile. Este lucru pentru creier, este lucrul pentru trup, este pentru auz, este pentru văz şi prin toate noi comunicăm. Cât timp să ia?! Sunt ocupaţii care nu contrazic activitatea minţii. Pot să fac o geantă şi să îmi văd de gândurile mele. Te mai gândeşti ce ai de făcut, îţi mai aduci aminte de viaţa ta, de rostul care mai este pe lume. Este o activitate foarte necesară (n.a. meşteşugăritul) şi s-a întâlnit în toate obştile călugăreşti. Astăzi noi ne-am separat de muncă, dar lucrul mâinilor a fost întodeauna. Şi Apostolul Pavel a muncit, şi Moise a muncit, şi toţi sfinţii călugări lucrau cu mâinile. Împleteau coşuri, de exemplu. Astăzi coşurile au ieşit din modă, facem genţi.

Cum v-a venit ideea să faceţi genţi?
Oricum mai făceam câte ceva şi până acum. Eu gândesc genţile ca pe nişte sculpturi, nu sunt un meseriaş, în sensul pe care îl percepe lumea. Eu le văd ca pe nişte sculpturi, ca pe nişte picturi, le pictez, le sucesc. Tot ce fac o fac cu încărcătura sentimentală cu care am făcut toată viaţa pictură. Eu gândesc şi simt altfel geanta.

E o continuitate a ocupaţiunilor pe care le-aţi avut până acum, nu?
Absolut, eu nu văd nici o diferenţă. Pur şi simplu materialul e altul, pielea fiind o materie nouă pentru mine, dar este extraordinară. Poţi să faci aproape tot ce faci în lemn, dar faci cu o viteză incomparabilă. Nimic din ce am făcut până acum, nici o materie primă nu poate ajunge la forma finită, la forma pe care ţi-o doreşti, atât de repede ca pielea. Cred că de asta a şi lăsat-o Dumnezeu, să ne putem face haine, încălţări şi altele.

Dvs. spuneaţi că utilizarea materiei prime ce se găseşte în natură este un principiu pe care îl urmaţi. Adică materialele pe care le-a dat Dumnezeu.
În primul rând tot ce-a lăsat Dumnezeu este frumos. Cum scrie şi în Carte: „Şi a văzut Dumnezeu că este bine”, plus că mie nu îmi place să încurajez tot felul de artefacte, atâta vreme cât pe pământ există din belşug şi piele, şi tot ce vrei. Nu încurajez sintetica. Astea sunt făcute pentru a asupri omul.

Pentru a promova consumismul, nu? Mult şi ieftin.
Dar eu nu pot face repede şi mult, din această cauză nu este ieftin. Mai ales că eu nu fac tot timpul asta. Eu am uneori timp ca să fac o geantă, îmi ia o zi sau două din viaţă. Din această cauză eu nu pot să dau la preţul de la Piaţa Centrală. Lucrez cu mâna mea, pun suflet acolo, fac un lucru aşa cum îl pot face. Oricum sunt mulţi care stau în rând, care vor, dar nu apuc să fac atât cât mi se cere.

Banii care îi faceţi, pentru că presupun nu sunt puţini, ei merg la obşte?
Pentru a face o treabă de asta ai nevoie de bani! Piele, scule, facem un atelier, la schit facem pictură, iar pictura unei biserici se ştie cât costă. În plus am adunat mai mulţi oameni, nu sunt singur. Ideea mea este să fac un atelier unde mai multă lume să poată lucra. Pleacă oamenii din ţara asta, nu au de lucru, nu au de mâncare, când noi cu atâtea daruri şi cu atâtea lucruri lăsate pe pământ putem face acasă la noi ceva.

Primul lucru este să ne întoarcem la meşteşugăritul nostru care iată afară este foarte scump plătit şi trebuie adus şi aici. Ideea mea este de a ne întoarce la tradiţie şi cred că Dumnezeu a dat posibilităţi multe. Acum s-au adunat suficienţi oameni cu care punem la cale un atelier şi lărgim treaba pentru a putea face mai mult.

Aţi deschis nu demult o librărie – „Geanta cu cărţi”. Spuneţi-ne mai multe despre aceasta. Ce o deosebeşte de alte librării?!
„Geanta cu cărţi” este începutul ideii pe care o am de când m-am apucat de meşterit. Este o librărie-atelier, unde pot fi găsite cărţi care în altă parte sunt prea scumpe sau care nici nu pot fi găsite în alte librării. Mai ales că lipseşte în Chişinău cartea ortodoxă.

Avem fete care croşetează, noi facem genţi, au mai venit oameni care învaţă meseria asta. Avem un meşter minunat din Bucureşti care are o expierenţă de 25 de ani de la care am prins şi eu meseria. Vreau să îi adun pe toţi. Mai e cineva care face pâine integrală. Vreau să avem un loc mai de suflet unde se lucrează pentru slava lui Dumnezeu şi folosul oamenilor.

Ce părere aveţi despre meşterii de astăzi sau cum se spune acum – handmaderi?
Tot ce devine modă inevitabil cade în kitsch. Ei vor să facă asta pentru că li se pare că e scump şi încep a face ceea ce văd pe stradă. Păcatul este că nu au cultură, nu au şcoală. „Geanta cu cărţi” îşi propune să promoveze tradiţia autentică şi maeştrii autentici. Să îi separe de ceea ce este la piaţă.
Sigur că e lucru de mână, dar dacă nu o faci bazându-te pe o tradiţie, pe o cunoaştere a domeniului, a culturii, a istoriei meşteşugului respectiv, nu faci ceva de preţ. Doar timp irosit. Nu e suficient să faci un lucru de mână ca el să devină valoros, trebuie să te încadrezi în tradiţia acestui lucru, să o cunoşti. Abia atunci lucrul tău devine valoros.

Ce părere aveţi despre evenimentele din ţara noastră dedicate tradiţiei meşteşugăreşti. Cum ar fi, de exemplu, IA MANIA?
Sunt inevitabile manifestările mai laterale la un eveniment atât de mare şi amplu. Important este faptul că se întâlnesc oameni care fac ceva. Să comunice, să intre în filosofia lucrului bine făcut. Cred că astfel de evenimente sunt începutul. De aici pleacă oameni care îşi fac nişte relaţii, apoi se întâlnesc. Unul face piele, altul face lemn, unul cumpără, altul vinde, pentru că sunt oameni care fac lucruri minunate, dar nu le pot vinde şi sunt oameni care fac lucruri de nimic, dar în schimb ştiu să vândă. E bine ca ei să se întâlnească şi Festivalul IA MANIA este important mai ales din această cauză şi pentru asta l-am susţinut şi eu. Nu am venit pentru că am nevoie să vând, mai toate obiectele care sunt pe masă sunt vândute şi i-am rugat pe cei care le-au cumpărat să mi le lase ca să le pot expune. Am venit din solidaritate pentru că susţin oamenii care fac ceva cu mâna lor şi-o fac la ei acasă.

Sursa: http://madein.md/