Evlavia cea de ochii lumii

Tatăl tău, Care vede în ascuns, îți va răsplăti ție la arătare. (Matei 6, 18)

Într-unul din primele capitole ale Evangheliei după Matei, Domnul nostru Iisus Hristos le vorbește celor ce postesc despre postul care place lui Dumnezeu, spunând: Nu fiți ca fățarnicii – nu postiți ca fățarnicii, nu faceți milostenie ca fățarnicii. Toate aceste lucruri, care se fac în numele lui Dumnezeu, oamenii au început să le facă numai de ochi lumii. Domnul nostru vede cu întristare cum tot ce trebuie să vină de la Dumnezeu și să tindă spre El s-a împotmolit, ca să zic așa, în pământ. El se străduiește necontenit să abată privirea și inima oamenilor de la lumea aceasta păcătoasă spre cer.

Milostenia trebuie să meargă drept către Dumnezeu, lăsându-i deoparte pe oameni; rugăciunea trebuie să meargă drept către Dumnezeu, lăsându-i deoparte pe oameni; postul trebuie să meargă drept către Dumnezeu, lăsându-i deoparte pe oameni, adică părerile omenești și laudele omenești. Vai vouă, farisei fățarnici! – le spune Domnul celor ce coboară dumnezeiescul pe pământ pentru a dobândi slavă pământească.

Primiți slavă unii de la alții și slava care vine de la singurul Dumnezeu nu o căutați (Ioan 5, 44). Mântuitorului nostru, Care este vrednic de toată slava și cinstea, Îi plăcea să repete că nu a căutat nici voia, nici slava Sa – iar El vede tot timpul oameni nevrednici, jalnici și pângăriți, care nu caută decât această slavă omenească! Iar această căutare duce la fățărnicie. Domnul vrea să rupă de pământ sufletele legate de el și să le îndrepte, ca pe o săgeată trimisă la țintă, drept spre Cel ce vede cele ascunse și nu primește fățărnicia. Domnul Cel drept, îi cheamă pe oamenii care se roagă și postesc de ochii lumii, spunându-le: Să nu faceți înaintea oamenilor…, ci în fața Tatălui vostru, Care vede într-ascuns. De la Tatăl Său și al nostru, Care vede cele ascunse, vrea Domnul să pironească toate privirile, ca să cunoaștem, în locul evlaviei de fațadă acea negrăită împărtășire cu Tatăl ce se cunoaște „într-ascuns”, până în adâncul cel mai tainic al sufletului lipsit de fățărnicie.

Tatăl tău este într-ascuns, îți va răspunde și ți Se va descoperi într-ascuns – și El, Care vede cele ascunse, vede nu numai rugăciunea ta cea neputincioasă, postul lăuntric al inimii tale, ci și păcatele pe care le tăinuiești. Pătrunzând în toate adâncurile necurate ale sufletului tău, El nu îți întoarce spatele, însă Dumnezeu nu face așa: dimpotrivă, El Își întinde mâinile zi și noapte către poporul cel răzvrătit (Isaia 65, 2), pentru a chema la sine inimile ce-L caută prin împărtășirea cu El, care insuflă în această viață nouă și face din ele locaș al lui Dumnezeu (Efeseni 2, 22).

„Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeu” – Ed. Cartea Ortodoxă