Fericirea înseamnă maturitate
13:10, sâmbătă, 21 februarie, 2015 | Cuvinte-cheie: dragoste, dragoste conjugala, familie, familie fericita, problemele căsniciei, sfaturi pentru soti, sfaturi pentru tineri, tineri
Multe cupluri fac greşeala să creadă că atunci când spun “da” în faţa preotului, toate sunt împlinite. Consideră că, dacă urcă împreună treptele bisericii, au urcat şi scara care duce în al nouălea cer.
Unii sociologi au dorit să redea această mentalitate în filmele de la Hollywood şi în televiziuni. Alţii critică scriitorii romantici. Poate că sunt de vină şi autorii versurilor unor melodii mult ascultate.
În acest moment însă, nu ne interesează să căutăm cauzele atât timp cât ne interesează să înţelegem evenimentele. Căsnicia reuşită poate să fie “construită în cer”, însă în realitate seamănă mai mult cu jucăriile stricate pe care le armonizează cineva singur, când adăugând, când ridicând, când tăind, când egalând, când completând, până ajunge să dea naştere la ceva frumos care să-i ofere bucurie pentru totdeauna.
Dacă priveşti în dicţionar la cuvântul “fericire”, vei citi aceste explicaţii interesante: “Fericirea este provocată de lentila a ceea ce consideră cineva bun. Satisfacţia înseamnă un fel de fericire paşnică în care rămâne cineva după împlinirea dorinţelor sale, chiar dacă nu s-au materializat toate speranţele sale.”
Acest lucru este valabil chiar şi pentru cuplurile cele mai fericite.
Căsnicia nu schimbă, ca prin farmec, omul nedesăvârşit în om desăvârşit. Fiecare om are lipsurile lui. Acest lucru sunt obligat să ţi-o spun – este valabil şi pentru Petre şi pentru tine. Ca să răspundă cineva la o astfel de provocare, este o chestiune de maturitate. Fiecare dintre noi am fost cândva îndrăgostiţi de imaginea ideală a aceluia pe care l-am visat a fi partenerul desăvârşit de viaţă. Dacă fiecare dintre voi continuă să păstreze în minte acea imagine ideală pe care şi-a construit-o cu ajutorul fanteziei, atunci să se pregătească să trăiască adevărate deziluzii.
Îmi amintesc povestea unei tinere care s-a întors din luna de miere foarte răvăşită. A venit să-mi ceară sfatul şi tremura încă de nelinişte. Se căsătorise cu cineva mult mai în vârstă decât ea, care însă părea să fie un partener corect. Neliniştea tinerei femei se datora faptului că în prima seară, când s-au aflat singuri în aceeaşi cameră, şi-a văzut bărbatul că-şi scoate dantura falsă şi şi-o aşază într-un pahar. Desigur, se întrebase acest lucru, dar nu s-a întrebat niciodată ce se va întâmpla cu dantura falsă atunci când vor merge la culcare. El i-a cerut să micşoreze lumina. Dar acei dinţi îngrozitori care străluceau în pahar o răscoleau atât de tare, încât n-a fost în stare să-i ofere nici un pic de tandreţe soţului său.
Din fericire, cele mai multe din deziluziile care distrug idolii fanteziei noastre crează mai puţină repulsie decât exemplul anterior. Decepţii vor exista însă. De aceea, este foarte important să laşi copilăriile, care se potrivesc numai eroilor din visurile tale de puştoaică.
Dacă insişti însă, rişti să faci câteva greşeli grosolane. Vei pierde timp preţios şi multă energie încercând să-l transformi pe soţul tău în ceva ce n-a avut de gând niciodată să fie. Probabil că ţi se va întâmpla des să insişti exagerat de mult asupra a ceea ce nu este şi să uiţi toate calităţile care constituie adevărata lui personalitate.
La fiecare persoană pe care am cunoscut-o bine constatăm că unele din dezavantajele sale constituie preţul pe care l-a plătit pentru dobândirea calităţilor pe care le are. Fiecare om simpatic nu este, pur şi simplu, suma calităţilor şi defectelor sale. Ceea ce-l face simpatic în ochii noştri este modul în care se îmbină aceste laturi pozitive şi negative.
Acelaşi lucru este valabil şi pentru edificarea unei căsnicii, într-o căsnicie adevărată, două persoane încearcă să îmbine trăsăturile caracteristice ale fiecăruia într-o unitate care să se potrivească amândurora. Participarea celor doi la o astfel de încercare constituie forţa interioară a unei căsnicii reuşite.
Să nu cazi victimă impresiilor exterioare. Nu suntem nici unul fără greşeală. Şi vai de tine dacă Petre ar constitui prima excepţie a acestei reguli. De altfel, băieţii au şi ei cusururile lor. Foarte tineri fiind, ajung să se căsătorească nepregătiţi.
Studiază cu onestitate părţile lui negative. Priveşte cu atenţie şi slăbiciunile tale, apoi caută să vezi cum se pot îmbina defectele voastre cu calităţile, astfel încât să obţineţi cele mai bune şi puternice rezultate.
Când te vei căsători, vei deveni mai sensibilă la decepţii şi supărări decât erai înainte. Însă, vei fi deja convinsă că merită acest efort căsnicia. Cred că ai ales corect. De altfel, numai după o astfel de alegere ai posibilitatea să simţi nemărginita fericire care decurge din unirea a două suflete.
Între hârtiile mele am păstrat compunerea unui băieţel de zece ani, pe care-l chema Teodor. Este o compunere pentru şcoală pe tema: “Ce este iubirea”. Există în ea trei lucruri în care, cu absolută siguranţă, se întrevede fericirea viitoare:
“Ce este iubirea? Iubirea este ceva care determină doi oameni să creadă că sunt fericiţi chiar şi atunci când nimeni altcineva nu crede. Este ceva care îi face să stea înghesuiţi pe o bancă chiar şi atunci când lângă ei există destul loc. Este ceva care îi face să nu scoată nici un cuvânt când eşti lângă ei şi să vorbească despre dragoste şi despre flori atunci când cred că ai plecat. Este tot ce ştiu despre dragoste, până voi creşte mai mare.”
Să nădăjduim că micul Teodor este unul dintre fericiţii care vor învăţa că iubirea devine desăvârşită când vor găsi persoana potrivită, împreună cu care vor putea să trăiască sensul cuvântului “cresc”.
Să-i urăm aceasta lui Teodor. Dar şi Caterinei şi lui Petre, şi oricui se află în faţa invitaţiei de a transforma “dragostea şi florile” într-o realitate vie în căsnicia lui.
Cred că sunteţi amândoi suficient de maturi pentru vârsta voastră. Nu uita însă că maturitate înseamnă să ştii în care direcţie trebuie să te maturizezi mai mult.
Te-am auzit spunând că “eu şi Petre ne iubim la nebunie”. Dacă dragostea voastră este într-adevăr atât de mare, ea trebuie în mod necesar să depindă de cuvintele lui Teodor: “până voi creşte” – adică “până mă voi maturiza”.
Cele mai bune urări pentru dragoste care se
maturizează continuu, Tata
Din “Scrisori Caterinei, sfaturi unei tinere casatorite”, Charlie W. Sheed