„Fiul nostru Oliver ne-a adus mai multă fericire în vieţile noastre decât ne-am fi gândit că este posibil”

Am descoperit că Oliver avea sindrom Down la 2 luni. Ne iubeam atât de mult copilul încât am fost copleşiţi de teamă şi de tristeţe când pediatrul ne-a sugerat să îi facem un test pentru sindrom Down. Timp de trei zile nu am putut face altceva decât să mă rog „Te rog, Doamne, nu permite să aibă!” Am fost copleşită de teamă şi clişee învechite îmi inundau mintea. După ce am aflat că testul a ieşit pozitiv, am contactat Down Syndrome Association of Central Oklahoma. Au trimis cele mai drăguţe şi mai calde persoane pentru a ne aduce un pachet parental nou.

Am primit informaţii despre grupuri de părinţi ai căror copii se confruntau cu această boală, cărţi şi resurse noi de unde să aflăm mai multe despre boală. Am întâlnit alţi părinţi şi copiii lor care, de asemenea, aveau sindrom Down. Cu timpul, am realizat că a avea sindromul Down nu era un lucru care trebuia să ne facă să fim trişti. Oliver ar fi învăţat să meargă, să vorbească şi să-şi facă prieteni la fel ca oricare alt copil. Ar fi fost mai încet, dar asta doar ar fi anticipat mai mult succesul său şi l-ar fi făcut mai emoţionant. Fiul nostru Oliver ne-a adus mai multă fericire în vieţile noastre decât ne-am fi gândit că este posibil. Este cel mai afectuos, amuzant şi iubitor băieţel. Are patru ani jumătate şi este atât de deştept! Ştie alfabetul, poate să recunoască literele, să numere şi poate să memoreze cărţi întregi. E atât de iubitor, în fiecare dimineaţă urcă la noi în pat şi spune „Bună dimineaţa, mami şi tati.”

Ne dă cele mai calde îmbrăţişări şi acum îl învaţă pe fratele lui mai mare cu 10 luni să cânte şi el! De fiecare dată când mă rog acum pentru Oliver, îmi amintesc să-i mulţumesc lui Dumnezeu pentru fiecare cromozom. Stiu că Oliver a fost creat minunat şi cu grijă şi sunt foarte recunoscătoare pentru că îi sunt mamă.

sursa http://stiripentruviata.ro/