Gânduri în prag de Revelion
16:18, joi, 31 decembrie, 2015 | Cuvinte-cheie: anul nou, octavian mosin, revelion, rugăciune
Luna decembrie este una incendiară. Din prima zi a iernii se inaugurează bradul, se instalează luminiţe, pornesc reducerile… Iar sărbătorile încep cumva prea degrabă şi denaturat.
Atâţia oameni şi interese în promovarea sărbătorilor de iarnă, încât ajunşi la adevăratele sărbători suntem plictisiţi de urături, colinde…
Cred că la mijloc e Revelionul, care a devenit o afacere atât de profitabilă, încât unii trăiesc tot anul din veniturile obținute în această lună plină de tot felul de vânzări şi manifestări.
Și ce sărbătorim de fapt? Trecerea dintr-un an în altul? Oare asta contează atât de mult în viaţa omului?
Nu este important în ce an al erei creştine am ajuns, dar cum am ajuns. Nu are atât de mare însemnătate când şi cât trăim, dar cum trăim.
„Toate le-a făcut Dumnezeu frumoase şi la timpul lor; El a pus în inima lor şi veşnicia, dar fără ca omul să poată înţelege lucrarea pe care o face Dumnezeu, de la început până la sfârşit. Atunci mi-am dat cu socoteala că nu este fericire decât să te bucuri şi să trăieşti bine în timpul vieţii tale”. (Ecclesiastul 3, 11-12)
Pentru un creştin cel mai folositor mod de petrecere a nopții dintre ani este să aducă rugăciuni de mulţumire lui Dumnezeu pentru binefacerile care s-au revărsat asupra lui şi de cerere pentru a binecuvânta viitorul an.
Nu ştiu câți se vor ruga în noaptea de Revelion, dar sunt sigur că nu mai mulți decât cei care se roagă săptămână de săptămână în sfintele locaşuri. Numărăm anii şi ne urăm unul altuia la mulţi ani, dar nu conştientizăm că anii sunt un dar de la Domnul şi lui urmează să-i cerem şi să-i mulţumim.
,,Când vezi că s-a încheiat anul” – spune Sfântul Ioan Gură de Aur – „mulţumeşte Domnului că te-a adus la acest sfârşit de an! Zdrobeşte-ţi (smereşte-ţi) inima, numără anii vieţii tale şi spune-ţi în sinea ta: «Zilele se duc şi trec, anii se adaugă, am străbătut o lungă cale a vieţii. Ce lucru bun am făcut? Nu voi pleca oare din viaţa aceasta gol şi pustiu de orice faptă bună? Judecata e la uşă! Viaţa mea se grăbeşte spre bătrânețe». La acestea cugetă în ziua întâi a anului! De acestea adu-ţi aminte la sfârșitul anului! Să ne gândim la ziua ce va să fie, ca nu cumva să ni se spună şi nouă ceea ce s-a spus iudeilor de către proroc: «S-au stins întru deşertăciune zilele lor şi anii lor cu grabă» (Psalmul 77, 37)”.
Timpul petrecut pe pământ trebuie să ne pregătească de veşnicie. Aşadar, timpul Bisericii este timpul mântuirii.
În seara de Revelion să fim cuminţi în ale noastre, să nu ne ieşim din fire, ci să dăm dovadă de cumpătare şi să preţuim fiecare clipă dăruită pentru a o împărtăşi cu Domnul şi cu cei din jur.
Preot Octavian Moşin