Gânduri la Duminica Sfinţilor Părinţi de la Sinodul I Ecumenic

În duminica după prăznuirea Înălţării Domnului, Biserica Ortodoxă a rânduit pomenirea Sfinţilor Părinţi de la primul Sinod Ecumenic care a avut loc la Niceea în anul 325. Această duminica este consacrată mărturisirii dreptei credinţe, ceea înseamnă în primul rând, mărturisirea dumnezeirii Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

Combătând erezia lui Arie, care propovăduia că doar Tatăl este Dumnezeu adevărat, iar Fiul reprezintă doar o ființă îndumnezeită, Sfinţi Părinţi, de la Sinodul I Ecumenic  au mărturisit că Iisus Hristos este „Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut, mai înainte de toţi vecii; Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, nu făcut; Cel deofiinţă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut; Care, pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri şi S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Maria Fecioara şi S-a făcut Om; şi S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponţiu Pilat şi a pătimit şi S-a îngropat; şi a înviat a treia zi, după Scripturi; şi S-a înălţat la ceruri şi şade de-a dreapta Tatălui; şi iarăşi va să vină cu slavă, să judece viii şi morţii, a Cărui împărăţie nu va avea sfârşit”.

Totodată această duminică este o duminică pregătitoare pentru praznicul Pogorârii Sfântului Duh, care ne amintește de întemeierea Bisericii dreptmăritoare, ce are loc prin pogorârea Duhului Sfânt, care este trimis de Dumnezeu-Tatăl şi Dumnezeu-Fiul, care deși Înălțat la Ceruri prin pogorârea Sfântului Duh până la sfârşitul veacurilor va rămâne cu noi şi în noi, în Biserica întemeiată de El.

În această duminică, suntem îndemnați într-un mod deosebit, să ne păstrăm dreapta credinţă, mai ales în aceste timpuri din ce în ce mai tulbure şi tot mai rătăcite din punct de vedere spiritual.

Astfel, acei care suntem fiii Bisericii dreptmăritoare suntem chemați să cunoaștem și mărturisim Crezul moştenit de la Sfinţii Părinţi și adoptat în anul 325 la Sinodul I Ecumenic de la Niceea, iar completarea căruia s-a făcut în anul 381, când este formulată și partea a doua a acestuia.

Rostim Crezul ortodox la Taina Botezului, dar şi la fiecare Sfântă Liturghie, căci el reprezintă esența credinţei noastre, însă mărturisirea acestei învățături trebuie să reprezinte și temelia vieții și a mântuirii noastre. Astfel orice creștin al Bisericii Ortodoxe trebuie să cunoască Crezul și să-l poată mărturisi oricând.

Totuși nu ar trebui să uităm că cunoașterea învățăturii credinţei trebuie să fie unită și cu vieţuirea după această învățătură, ceea ce înseamnă viață cu și întru Hristos. O viață în care să aducem pocăinţă pentru numeroasele păcate, dar și să luptăm cu ele, o trăire îmbogățită cu fapte bune, milostenie, iubire și ajutor pentru semenii noştri.

Ne rugăm ca Bunul Dumnezeu, pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţi de la Sinodul I Ecumenic şi ale tuturor Sfinţilor, să ne întărească și ajute să ne păstrăm dreapta credinţă ca cea mai mare valoare spirituală a vieţii noastre, să trăim conform învățăturilor sale, cu credință și nădejde întru mântuire şi viaţă veşnică. Amin!